moldoveni deportați în perioada sovietică
1

13 iunie 1941 sau un alt plan al Kremlinului de distrugere a neamului românesc

Ionel-Claudiu Dumitrescu | 13 Iunie 2023 | Nr. 206

Uniunea Sovietică a fost un organism statal conceput să formeze o lume nouă după principiile ideologiei comuniste. Popoarele aflate sub controlul Moscovei au fost cele alese să fie supuse unui imens experiment economic, social, politic și cultural. Mai mult. Centrul de putere de la Kremlin nu era mulțumit însă numai cu lagărul socialist existent și a fost promovată permanent și insistent ideea de revoluție mondială.

Cucerirea întregii planete era o misiune sacră pentru Stalin și acesta a făcut totul pentru îndeplinirea promisiunea din 1924. Documentul semnat în data de 23 august 1939 a rămas în istorie sub denumirea de Pactul Molotov – Ribbentrop și a permis extinderea spre vest a lagărului roșu. Conducerea de la București a fost obligată în iunie 1940 să cedeze în fața tancurilor teritoriile denumite Basarabia, Bucovina și Ținutul Herța, cea mai mare a populației rămânând în teritoriul ocupat.

Ar fi trebuit să fie o lume bună după teoria zisă revoluționară după fanatici și idealiști, dar autoritățile impuse de Moscova au vrut să distrugă o lume cu oameni cu tot. Poliția politică a trecut la arestarea unor întregi categorii de locuitori și erau liste întocmite din timp. S-a început cu arestarea celor care au fost pentru unirea din 1918. Au urmat liderii poporului român și au dispărut funcționari, politicieni, polițiști și militari. Cum statul roșu era ateu, preoții au fost arestați și bisericile au fost închise pentru a ajunge magazii. Intelectualii români definiți drept burghezi au ajuns în gropile comune. Patronii și moșierii formau alte două categorii sociale menite să dispară. Stalin dorea să transforme definitiv populația din noile teritorii ocupate, eliberate în limbajul bolșevic.

Oamenii s-au saturat repede de regimul totalitar, dar plecarea spre lagărul capitalist ni era permis de grănicerii ce aveau în dotare cartușe dum-dum. Era o muniție interzisă de legile internaționale, dar Beria nu putea să lase fugarii fără răni cumplite, mutilante. Populația din Bucovina a încercat să forțeze frontiera în ziua de 1 aprilie 1941 și grănicerii comuniști au tras în plin în masa de oameni cu mitralierele. N-a contat că erau copii, femei sau bătrâni. Urmau să fie sclavi ideologici sau morți. Nu exista cale de mijloc. Masacrul de la Fântâna Albă s-a lăsat cu mii de morți și răniți, cei loviți mai ușor de gloanțe fiind uciși cu lopețile sau îngropați de vii.

A fost prea puțin după gustul lui Stalin și a fost conceput un plan de deportare a tuturor elementelor ostile comunismului și au fost puși la treabă toți trădătorii de neam și minoritarii fideli cauzei comuniste. A început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 un val de arestări în care au fost implicați politrucii și trupele N.K.V.D.-ului. Au fost găsite mijloace de transport până la cele 1.315 de vagoane aduse de agenții poliției politice. Au fost arestate circa 32.000 de persoane și capii de familie au fost separați de femei și copii. Au dispărut în lagăre sau au fost executați. Deportații erau înghesuiți în vagoanele de transport vite și nu primeau apă și mâncare în cantități suficiente, mai ales că soarele de iunie era ucigător. Condamnații au fost trimiși spre Asia Centrală și au pierit în masă. Cei care au supraviețuit au rămas risipiți prin pustiurile vaste și familiile de odinioară au fost distruse pentru totdeauna. Neamul românesc dintre Prut și Nistru trebuia să dispară cât mai repede prin execuții, deportare, căsătorii mixte și colonizări masive de elemente slave.

De ce s-a produs genocidul din iunie 1941?

Explicația politică pentru ceea ce s-a întâmplat în iunie 1941 nu este una suficientă. Stalin mai dorea ceva: curățarea spatelui frontului de orice element ostil sau presupus dușmănos. Pentru ce? Există o vie controversă în ceea ce privește pregătirile pe care le făcea Armata Roșie. Se spune în varianta clasică și pe gustul centrului de putere de la Kremlin că Uniunea Sovietică era o țară pașnică și a fost atacată prin surprindere de forțele Wehrmacht-ului și ale României burgheze.

Realitatea era că forțele de represiune au început deportări din toate regiunile de la frontiera vestică la aceeași dată. Au fost luați 300.000 de locuitori din fosta Polonie și duși adânc în teritoriul sovietic. Trenuri lungi au pornit spre Asia Centrală și căile ferate au fost supuse unui stres deosebit. În sens invers treceau eșaloane cu armament greu, muniții și combustibil. Armata Roșie înainta spre vest în glasul roților de tren și divizii întregi de infanterie erau lipite de bornele de frontieră. Erau intercalate și mari unități de cavalerie și de tancuri. Comandamentul sovietic a amplasat trupele pentru acțiuni ofensive de amploare și doar unele cazemate puteau să inducă în eroare pe unii observatori naivi că a fost organizată o defensivă. Pistele pline de avioane arătau în mod clar intențiile ofensive și politia politică avea disponibile batalioane de escortă pentru paza coloanelor de sclavi ideologici de pe teritoriile europene.

Diviziile sovietice au fost luate prin surprindere de asaltul german în poziții avansate și întregul dispozitiv a fost dereglat de acțiunea binomului tanc – avion și toate planurile staliniste au fost nimicite. Trupele poliției politice sovietice s-au răzbunat cu o bestialitate greu de imaginat împotriva celor arestați și deportați. Militarii germani și români au găsit temnițe și trenuri pline cu trupurile celor uciși. Războiul nu se ducea după vreo normă internațională și Stalin dorea exterminarea fără milă a celor ce erau doar bănuiți că vor face ceva ostil în viitor sau nu fac ceva pentru mișcarea comunistă.

Consecințe contemporane

Politica stalinisto – comunistă părea să fie rămasă doar prin paginile cărților de istorie după prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, dar ziua de 24 februarie 2022 a adus la viață idei precum Armata Roșie, denazificare, detașamente de baraj sau unități de deținuți. A fost scânteia care a aprins simpatia pentru Ucraina și livrările de arme au curs spre est, inițial fiind expediate masiv cele de origine sovietică și rămase în depozite. Ucraina trebuia ajutată cu orice preț pentru a nu se ajunge la nivelul epocii lui Stalin, asasin mult mai feroce decât liderul nazist. Armele livrate sunt un zid împotriva revenirii stalinismului în prezent și poate poporul rus va scăpa din sclavia blestemului de a juca rolul de carne de tun pentru fanteziile unor politicieni ce se agață de putere cu orice preț și cad în trecut și primitivism.

Sursă imagine: Timpul.md