Pictură realizată de Darie Paula - Paulinia
Istoricii români tot scriu că războiul României a început în 22 iunie 1941 prin atacarea Uniunii Sovietice și de aceea au fost împușcați drept criminali de război Ion Antonescu și principalii săi colaboratori. În plus, țara vinovată și înfrântă a fost pusă să plătească mari despăgubiri de război, cică prea mici după gustul conducătorilor de la Moscova. România a fost crunt exploatată până la evenimentele din decembrie 1989 și s-a ajuns la un genocid prin înfometare după alegerile din noiembrie 1946. Puterea fusese preluată și partidul comunist s-a ocupat de aprovizionarea Uniunii Sovietice cu alimente.
O informație din mediul virtual amintește că la 19 august 1939 a fost dat ordinul de formare a Diviziei 186 de pușcași din cadrul Armatei Roșii. Nu prea se citește acum cu atenție din cauza volumului mare de date, dar numai această știre schimbă întreaga perspectivă asupra războiului. Ziua de 19 august este cea în care Iosif Vissarionovici Stalin și-a dat acordul pentru negocierile cu Germania nazistă și a rezultat Pactul Molotov-Ribbentrop peste câteva zile. Liderul de la Kremlin era pregătit să nenorocească întreaga planetă și a trecut la formarea unui instrument perfect de agresiune. Promisese la moartea lui Lenin în ianuarie 1924 că va face totul în vederea realizării statului comunist ideal și apoi va trece la realizarea revoluției mondiale prin cucerirea întregii planete cu ajutorul Armatei Roșii a Muncitorilor și Țăranilor. Din păcate, s-a ținut de cuvânt cu fanatismul unui călugăr al comunismului.
Infanteria este categoria de armă perfectă de acțiune în orice fel de mediu, dar se și epuizează repede din cauza focului inamic și armatele epocii aveau din ce în de mai multe mitraliere, esențiale pentru păstrarea pozițiilor întărite cu fortificații de campanie. Stalin a calculat împreună cu principalii subordonați cam de ce efective militare ar fi necesare pentru războiul din Europa și s-a dat ordin să se ajungă până la 186 de divizii. Se adăugau o puzderie de divizii, brigăzi și regimente independente și cu destinație specială. Erau alcătuite și divizii ale NKVD-ului pentru epurarea regiunilor eliberate în numele ideologiei comuniste. Tancurile formau divizii separate.
S-ar putea să existe cercetători tradiționaliști care să creadă și să scrie că formarea acestor divizii nu era un semn de război ideologic devastator. Divizia 57 infanterie era testată împotriva forțelor japoneze și a dat rezultate. Dacă se ia în calcul o dotare similară a tuturor unităților de infanterie, Stalin trebuia să pună presiune pe industrie și aceasta să livreze urgent circa 108.000 de mitraliere grele și ușoare, 6.138 de tunuri antitanc de calibrul 45 mm, 14.880 de tunuri de calibrele 76,2-152 mm și 2.604 tancuri de cercetare și sprijin cu foc automat. O parte a tehnicii exista deja, dar se proceda la o dotare cu tehnică de ultimă generație, arme ce erau fabricate începând din 1937 și care aveau caracteristici greu de imaginat și pentru specialiștii germani. Cum Wehrmachtul era dotat în mod superior în raport cu armata japoneză, diviziile de infanterie au primit mai mult armament și au fost sporite efectivele.
Existau deja brigăzi de tancuri pentru acțiuni rapide în adâncimea teritoriului inamic și dotarea unei astfel de mari unități putea să ajungă la 200 de tancuri. Erau testate în Extremul Orient începând din 20 august 1939. Urmau să fie formate și concentrate noi unități împotriva Germaniei și Stalin a dirijat spre vest tot ceea ce avea mai bun.
Toată populația României, inclusiv Ion Antonescu, a fost condamnată să facă parte din lumea comunistă și, chiar dacă s-ar fi predat exact în stil iunie 1940, autoritățile sovietice tot ar fi ucis categorii întregi de locuitori cu ajutorul asasinilor NKVD și sute de mii de persoane ar fi luat drumul lagărelor de concentrare și exterminare, poliția politică stalinistă având o vastă experiență în nimicirea dușmanilor poporului.
Moscova nu credea în lacrimi și i-a condamnat la moarte fizică sau intelectuală pe toți locuitorii României. Erau deja inventați termenii de culaci, bandiți, fasciști și dușmani ai poporului.
România n-a fost vinovată de război și agresiune, dar a plătit scump faptul că s-a apărat cu slabele ei puteri împotriva celor ce urmau să masacreze populația întregii planete după poftele conducerii de la Kremlin. Cum militarii erau turme brutalizate de către politruci, tragedia planetară ar fi fost fără precedent.
Stalin a fost vinovat de tot pârjolul universal și Kremlinul a rămas un focar generator de războaie. A fost nevoie de Adolf Hitler pentru un țap ispășitor și de Holocaust pentru a se uita de atrocitățile trupelor comuniste.