Orice carte de istorie contemporană conține descrieri ale celui de-Al Doilea Război Mondial și se începe povestea cu ziua de 1 septembrie 1939, Wehrmachtul și Luftwaffe fiind instrumentele regimului nazist prin care s-a atacat adânc în teritoriul polonez. Liderii naziști au fost găsiți vinovați de măcelul mondial și au fost pedepsiți crunt sub acuzația de crime împotriva umanității. Învingătorii au făcut tot ce-au vrut și nici de scrierea cărților despre trecut n-au uitat, imaginea de cavaleri și eroi pozitivi fiind obligatorie. Teza a fost repetată la infinit și devine suspectă prin această enervantă insistență. Oare nu cumva se ascunde ceva?
Ziua de 19 august 1939 putea să apară drept obișnuită, dar la Moscova a fost luată o decizie cu impact devastator. Ideea i-a aparținut lui Stalin și a fost cea mai mare crimă împotriva umanității. Amploarea acesteia a fost calculată și colaboratorii comuniști ai lui Stalin au fost de acord cu genialitatea criminală a liderului ce conducea cu mână de oțel.
Stalin a spus clar că trebuie să fie încheiat un pact cu Hitler și astfel Polonia să fie zdrobită în cel mai scurt timp. Cum aceasta era aliată cu Anglia și cu Franța, pârjolul european s-ar fi întins. Armata Roșie avea ocazia să ocupe aproape fără lupte teritorii din Europa de Est.
Kremlinul a fost vinovat în mod absolut de declanșarea ostilităților în septembrie 1939. Erau mai multe posibilități de acțiune pentru Uniunea Sovietică în vederea menținerii păcii. Să nu se acționeze în vreun fel și astfel Germania s-ar fi trezit răstignită pe două fronturi. Armata poloneză era o forță și s-ar fi putut anunța că trupele sovietice nu vor acționa împotriva statului amenințat de naziști. Varșovia ar fi putut astfel să deplaseze regimente spre vest.
A doua variantă putea să fie reprezentată de sprijinul militar generos și sincer, ceva în stilul Spaniei republicane și fără implicarea temutului serviciu secret sovietic. Ar fi fost un șoc pentru germani să afle în mod oficial că Polonia începe să primească mitraliere cu puternicele cartușe de calibrul 7, 62 mm și tunuri antitanc de calibrele 37 și 45 mm. Kremlinul nu simpatiza lumea capitalistă din statul vecin, dar acesta putea să fie un zid în calea extinderii pericolului hitlerist. Armata poloneză era o forță și demonstrase chiar împotriva sovieticilor că știe și poate să se bată cu un inamic superior.
A treia variantă era un anunț simplu în stil stalinist: se va face totul în vederea sprijinirii Poloniei și pentru colaborarea cu Franța și Anglia. Ar fi fost o refacere a Antantei cu și mai multe resurse în raport cu alianța militară din 1914.
Stalin a ales a patra cale și cea care a fost greu de înțeles chiar de către liderii comuniști contemporani. Trebuia să se colaboreze cu Al Treilea Reich cu orice preț în vederea zdrobirii Poloniei și apoi armata germană să fie întoarsă spre vest în vederea unor lovituri dure date forțelor occidentale. Ideea era ca diviziile capitaliste să fie măcinate și, la momentul oportun, Armata Roșie să înceapă realizarea revoluției mondiale sau cucerirea planetei în numele comunismului. Calculele teoretice ale liderului comunist erau perfecte pe hârtie și au început să prindă viață chiar în 19 august. Molotov, care juca și rolul de ministru de externe, l-a invitat la o discuție pe ambasadorul german și i-a spus că Uniunea Sovietică este gata să cadă la învoială cu Berlinul dacă se va semna și un tratat comercial. Hitler a fost de acord cu cererile sovietice și pe 23 august 1939 a fost semnat documentul numit Pactul Molotov - Ribbentrop. Tot ceea ce a calculat Stalin s-a îndeplinit până la 21 iunie 1941, dar Operațiunea Barbarossa a dat peste cap toate socotelile strategice. Wehrmachtul a fost înfrânt cu grele pierderi în oameni și capacități industriale, dar nu s-a putut realiza revoluția mondială. Europa occidentală a scăpat de lagărul sovietic numai prin sosirea diviziilor americane în 1943.
Adevărul este și ar trebui spus că Stalin și principalii colaboratori au făcut totul pentru distrugerea ordinii mondiale începând din anul 1924, dar ideile erau lansate de Marx, Engels și Lenin. Trebuia nimicită lumea veche și realizată una pur comunistă. Hitler trebuia să fie un simplu instrument deschizător de drumuri pentru Armata Roșie și și-a îndeplinit în mare parte misiunea. A fost chiar deosebit de util, dar a scăpat de sub control în iunie 1941. Popoarele sovietice au fost sacrificate pentru iluzia de revoluție mondială fără pic de milă, dar s-a dat vina tot pe Hitler.
Sursă imagine: Wikimedia Commons