Ziua de 23 august 1939 a rămas în istorie prin semnarea documentului denumit pe scurt Pactul Molotov – Ribbentrop și prin care cele două puteri totalitare europene își împărțeau frățește Europa de Est. A urmat declanșarea unui război mondial începând cu data oficial acceptată de 1 septembrie 1939 și numai Germania a fost vinovată. Chiar dacă România s-a proclamat neutră și a ajutat victima agresiunii, adică Polonia, Kremlinul a decis că este ocazia să ocupe, elibereze în limbajul oficial adoptat la indicațiile tovarășului Stalin, teritoriile românești care au făcut cândva parte din Rusia țaristă, renumitul lagăr al popoarelor din cărțile sovietice de propagandă. Era o temniță, dar trebuia refăcută sub dominația Moscovei și nu conta prețul plătit. A urmat în iunie 1940 un ultimatum din partea temutului Molotov și diviziile românești au primit ordin de la București să se retragă fără a opune rezistență invadatorului. Tancurile cu stele roșii au călcat în șenile nu numai pământul Basarabiei, ci au trecut și în Bucovina de Nord, ținut care nu aparținuse de Rusia. Era o despăgubire pentru dominația românească asupra ținutului dintre Prut și Nistru. Cum invadatorii n-au limite în poftele lor, blindatele au ocupat Ținutul Herța, ce nu avea picior de rus în structura demografică, și chiar au înaintat până când ofițerii români s-au hotărât să tragă asupra țintelor mobile. Ofițerii sovietici au dat ordin de oprire și au fixat bornele de hotar la botul blindat al celui mai avansat tanc.
Evenimentele din 1940 au fost folosite de propagandiști pentru a inocula ideea că liderii de la București n-au făcut ceva pentru salvarea fraților de peste Prut și astfel s-a cultivat ura împotriva unor adevărați trădători. Moscova a adus însă fericire și bogăție celor pe care i-a ocupat în mod brutal. Astfel de teze au început să fie crezute, mai ales că mereu Uniunea Sovietică era prezentată ca un stat glorios și pozitiv în istorie. Istoria a fost folosită ca instrument de propagandă deosebit de eficient pentru a diviza neamul românesc și au mai fost folosite ideologiile politice de stânga și religia pentru a cultiva teoria că moldovenii sunt slavi ce trebuie în mod obligatoriu să fie sub dominația Kremlinului.
Conducerea de la București a fost acuzată de toate nenorocirile, dar a făcut chiar prea mult pentru locuitorii români sclavizați în 1940. Trupele române au început în 22 iunie 1941 acțiuni pentru eliberarea ținuturilor ocupate și, alături de divizii germane, au reușit să atingă aliniamentul Nistrului până la 26 iulie 1941. A fost plătit un preț deosebit pentru îndepărtarea forțelor sovietice și documentele oficiale au consemnat moartea a 4.271 de militari români și rănirea altor 12.326. Se adăugau și 6.168 de dispăruți. Era foarte mult pentru doar o lună de lupte și Armata Roșie se dovedea a fi un inamic dotat cu armament performant și care se bătea cu o deosebită înverșunare sub îndrumarea politrucilor lui Stalin. În plus, forțele N.K.V.D.-ului erau de o brutalitate ieșită din comun împotriva militarilor și, mai ales, împotriva civililor. Orice om ce ajungea în spatele liniilor românești trebuia ucis de partizanii teroriști.
Sursă imagine: Russia Beyond