Ziua de 25 octombrie a fost și este Ziua Armatei Române, prilej de parade militare și de atragere a populației tinere către instituția ce apară granițele statului. Se mai amintește că era și data nașterii suveranului ce conducea România în anul 1944.
Orice carte de istorie spune clar că în dimineața de 25 octombrie 1944 infanteria română a eliberat ultima localitate aflată sub dominație maghiaro – germană și astfel trebuia să fie aleasă ca un simbol al eroismului organismului militar. Emil Bodnăraș, ministrul comunist al armatei, a decis prin Decretul 381 din 1 octombrie 1959 să fie sărbătorită eliberarea ultimei brazde începând cu anul 1959 și așa a rămas până astăzi.
Autoritățile comuniste erau renumite prin lansarea de lozinci care să fie incluse în gândirea maselor populare și astfel acestea să fie dependente de mișcarea politică venită de peste Prut. Evenimentele din 25 octombrie erau sărbătorite de liderii roșii de la București, dar este ciudată alegerea ce avea o semnificație națională și chiar monarhică. De ce a fost aleasă data din octombrie și nu altceva? Gheorghe Gheorghiu-Dej și Emil Bodnăraș au vrut cu orice preț să demonstreze după retragerea trupelor sovietice că s-a făcut totul pentru fericirea neamului românesc și numai partidul unic știe adevărata cale spre progres și belșug. Totuși, este ciudată această dovadă de patriotism din partea unor internaționaliști de tip stalinist. Oare ce s-a dorit prin manevră din 1959?
Explicația este simplă precum gândirea tovarășului Stalin. Ziua de 25 octombrie 1944 a fost aparent una a eliberării ultimei brazde, dar realitatea crudă a fost că era ziua în care tot teritoriul românesc a intrat în componența lagărului comunist și aceasta trebuia să fie pentru veșnicie soarta populațiilor incluse între frontierele recunoscute după 1945. Soldații români si-au dat sângele și viața din dragoste de țară și de rege, dar Stalin i-a folosit pe post de pioni astfel încât să lupte cu elan și pricepere pentru propria robire.
S-ar impune ștergerea din calendar a acestei sărbători de tip comunist și care glorifica mereu data la care România a intrat în totalitate în lagărul socialist. Istoria națională are multe date importante pentru organismul militar. Se poate alege ziua de 19 august 1917, momentul culminant din cadrul Bătăliei de la Mărășești. Începerea Bătăliei de la Mărăști ar putea să fie o altă soluție deoarece armata română a dat dovadă că este modern înarmată și antrenată. Dacă se preferă ceva mai vechi, mai clasic, Războiul de Independență a avut destule confruntări și Grivița la 30 august 1877 a fost prima confruntare militară din epoca modernă și încheiată cu un succes tactic.
Dacă nu mai sunt la modă aniversările marilor bătălii, se poate merge pe ceva național legat de formarea oștirii. Alexandru Ioan Cuza a avut de modernizat o țară întreagă și a dat legi privind aducerea în prezent a tuturor instituțiilor. Ziua de 24 noiembrie 1859 a fost data la care a fost înființat Statul Major General, organism ce este practic creierul oștirii. N-ar mai supăra pe cineva aliat acum această alegere.
Moștenirea comunismului încă se mai simte în spațiul românesc, cel care a fost transformat într-un uriaș loc de tortură pentru un popor care nici măcar nu știa ce este ideologia egalitaristă. Nu se poate ca numele unui dezertor și trădător al libertății să fie legat de imaginea unui stâlp al statului român.
Revenirea la o gândire națională se face cu dificultate și din cauza unui nou internaționalism indus de spațiul virtual, cel ce bombardează informațional creierele ce n-au timp să gândească.
Sursă imagine: Basilica.ro