Ziua de 27 martie 2024 serbează 106 ani de la unirea Basarabiei cu Regatul României, moment ce a marcat sfârșitul dominației rusești asupra pământurile de după Prut și unul dintre pașii importanți în realizarea României Mari. Denumirea de Basarabia provine de la întemeietorii Țării Românești, familia Basarabilor, ce au cucerit teritoriile aflate între Munții Vrancei și Marea Neagră și care au fost cedate voievodatul Moldovei, iar denumirea a rămas astfel purtată de stepele din sud-est. Aceasta era Basarabia Istorică, ce astăzi poartă numele de Bugeac, primit după ce a fost cucerită de turci în sec. al XVI-lea.
Pământurile aflate la est de Prut au rămas sub controlul Moldovei până în 1812. Secolul al XIX-lea a văzut creșterea, din nou, a tensiunilor dintre Imperiul Otoman și Imperiul Rus, cel din urmă încercând cu disperare să-și extindă granițele pentru a ajunge la bariere geografice, iar Prutul părea o linie perfectă pentru a opune rezistență împotriva otomanilor. Războiul ruso-turc din 1806-1812 a fost declanșat când sultanul otoman i-a detronat pe domnitorii Munteniei și Moldovei, ambii fiind rusofili, acțiune ce a declanșat un răspuns militar din partea Imperiului Rus ce se temea de o posibilă slăbiciune pentru granițele sale, mai ales că Moldova deschide drumul către stepele rusești, loc fără multe bariere geografice majore și perfect pentru armata otomană să se desfășoare. Conflictul s-a încheiat în 1812 cu o victorie rusă, Pacea de la București fiind semnată pe 28 mai și prevedea pierdea Moldovei Orientale, mai precis a teritoriilor flate între Prut și Nistru, două fluvii ce erau suficiente ca ziduri împotriva unui nou viitor atac otoman. Rușii au denumit întreaga cucerire Basarabia, devenită o gubernie cu capitala la Chișinău.
Au urmat decenii aspre asupra românilor ce au fost prinși între noile granițe, noii conducători încercând cu trudă să șteargă urmele unei istorii și culturi comune între popoarele aflate de-a lungul Prutului, în speranța că va rupe legătura Basarabiei cu restul României. Dar după mai bine de un secol, Primul Război Mondial și Revoluția din Octombrie 1917 au dus la slăbirea Imperiului Rus și la pierderea controlului asupra regiunilor ce nu aparțineau etniei ruse. Pe 3 martie 1917 a fost înființat Partidul Național Moldovenesc ce avea să formeze Sfatul Țării, care ulterior a proclamat Republica Democrată Moldovenească pe 2 decembrie, declarându-și astfel autonomia, iar imediat pe 24 ianuarie 1918, în ziua unirii Principatelor Române, românii de peste Prut își declarau oficial independența de Imperiul Rus. În cele din urmă, 27 martie a fost ziua în care Sfatul Țării a votat unirea cu România cu declarația "Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna SE UNEȘTE CU MAMA SA, ROMÂNIA".
Din păcate fericirea nu a durat mult. Imperiul Rus s-a prăbușit în urma revoluției provocate de Lenin, dar pe rămășițele acestuia avea să se ridice un nou stat cu aceeași obsesie pentru extinderea granițelor, de data asta și din motive politice. Prin pactul dintre Iosif Stalin și Adolf Hitler, de pe 23 august 1939, dar semnat sub numele Ribbentrop-Molotov, Uniunea Sovietică ăși declară intențiile asupra fostei Basarabii ce acum făcea parte din Regatul României. Pe 28 iunie 1940, țara noastră primește un ultimatum să părăsească în 40 de ore Basarabia și nordul Bucovinei, armata sovietică având să treacă Nistrul și să supună populația la obișnuitele jafuri și torturi, Iosif Stalin declansând un nou proces pentru a rupe cultural regiunea de România. Bucovina de Nord, ținutul Herța și regiunea Bugeacului, cu populații majore ucrainene, au devenit parte din Ucraina, iar restul Basarabiei, plus o fășie la est de Nistru numită astăzi Transnistria, devin Republica Sovietică Socialistă Moldovenească pe 2 august 1940, parte a URSS.
În ciuda noilor încercări de a rusifica populația, republica sovietică de peste Prut avea să-și păstreze identitatea reală, iar pe 27 august 1991 să-și declare din nou independența, România fiind una dintre primele țări care au recunoscut noul stat european. Ideea de unificare a celor două țări persista și încă persistă, dar România și Republica Moldova au fost prinse imediat într-o perioadă tulbure provocată de tranziția către capitalism, iar cea din urmă încă se confruntă cu urmări mai puternice ale influenței ruse, printre care și o Transnistrie separatistă ce o împiedică să devină membră NATO. Dar războiul început pe 22 februarie 2022 de Rusia ce încearcă să-și extindă granițele, din nou, a demonstrat că urmașul sovietic nu mai este atât de capabil ca în trecut și a declanșat în Moldova o grabă pentru a deveni parte din Lumea Occidentală cât mai repede, plus o reapropiere politică de România.
Sursă imagine: Wikimedia Commons