Al Doilea Război Mondial a fost pregătit și declanșat în urma acțiunii ziselor elite politice în căutare de mai multă putere și bogăție, obsesii specifice celor din vârful ierarhiei sociale.
Ziua de 6 iunie 1944 putea să fie una ștearsă din cursul războiului, dar a fost aleasă pentru cea mai mare operațiune de debarcare datorită condițiilor atmosferice ce asigurau o protecție împotriva forțelor aeriene germane. Forțele aliate se temeau de fortificațiile Zidului Atlanticului, dar au reușit să-l străpungă încă din primele ore de lupte, plaja Omaha fiind cea mai însângerată. Trupele germane din zona de coastă și-au pierdut valoarea combativă și Aliații au putut să lărgească în cursul zilei de 6 iunie 1944 capul de pod realizat și cu ajutorul diviziilor aeroportuare. Cum aceste unități aveau acoperire aeriană din belșug, Wehrmacht-ul n-a reușit să concentreze suficiente resurse umane și materiale pentru asigurarea superiorității numerice și a fost forțat să treacă în defensivă. Chiar dacă s-a agățat de fiecare ruină din Caen sau de fiecare gard viu din regiunea cu bocage, apărătorii au fost copleșiți de superioritatea numerică și tehnică a Aliaților.
Care a fost importanța zilei de 6 iunie în istorie? Forțele occidentale au putut să realizeze o înaintare rapidă începând din august și s-a reușit eliberarea Occidentului până pe fluviu Elba. Acolo s-a ajuns în contact cu diviziile lui Stalin și nu s-a mers mai departe pentru a se evita un nou război de amploare. Vestul Europei s-a putut bucura de libertate, democrație și fericire, dar partea estică a ajuns parte a lagărului comunist și nu era o formulă de stil.
Pierderile aliate în prima zi de lupte a fost de 12.000 de militari și acesta a fost prețul plătit pentru a deschide drumul spre o lume normală. Victoria din 6 iunie 1944 a însemnat și descompunerea în timp a Uniunii Sovietice și a lagărului comunist. De ce? Explicația este simplă. Oamenii aveau un model spre care tindeau și nu contau riscurile la care se expunea. Doreau să scape de atmosfera de lagăr cultivată de conducătorii obsedați de putere cu orice preț. Fuga spre vest a devenit o constantă și a fost nevoie de granițe fortificate pentru a reduce fluxul de emigranți. În zadar! Au plecat intelectuali și oameni de rând, mulți sfârșind de gloanțele ascuțite sau în timpul torturilor cumplite. Comunismul a fost condamnat prin simpla vecinătate cu lumea occidentală și numai teroarea exercitată de poliția politică a menținut lumea anormală până la sfârșitul anului 1991. Din păcate, au mai rămas adepți ai vechii lumi și care nu vor să scape din temnița trecutului utopic. Chiar dacă este nevoie de războaie devastatoare, ei tot încearcă să învie mortul ideologic.
Sursă imagine: Wikimedia Commons, domeniu public