Europa era un continent liniștit, dar orice minune nu ține prea mult. Ziua de 24 februarie 2022 putea să fie una obișnuită și repede uitată de oamenii de pe planetă, dar conducerea de la Kremlin avea multe calcule făcute de decenii. Exista o problemă ucraineană ce trebuia rezolvată și a început o operațiune militară specială în stilul dorit de Moscova încă de pe timpul lui Iosif Vissarionovici Stalin.
S-a declanșat un Blitzkrieg în dulcele stil clasic sovietic, coloanele de tancuri fiind precedate de trupele de desant care să ocupe punctele strategice. Avioanele de bombardament asigurau forța de izbire care să-i demoralizeze pe apărători. Militarii ucraineni au fost hotărâți să reziste și trupele inamice au fost blocate pe toate direcțiile de asalt. Erau prea puțini luptători ruși în raport cu numărul de obiective și s-a ajuns la o retragere rușinoasă spre graniță în vederea realizării refacerii unităților de infanterie și de tancuri. A fost un adevărat dezastru militar și Rusia a devenit cel mai mare donator de echipamente militare pentru Ucrainei.
Pustiul demografic la scară continentală
Tanchiștii ruși au avut uniforme de gală in blindatele din prima linie, dar n-au apucat să ajungă pe bulevardele largi ale Kievului. Eșecul ofensivei inițiale a dus la apariția unui război de poziții și de uzură, ceva în stil Primul Război Mondial. S-a ajuns la Rattenkrieg în bătăliile pentru localități precum Bahmut sau Pokrovsk. Comandanții ruși au aplicat idei vechi din războiul mondial și au fost folosite atacul în valuri și luptele apropiate pentru orice obiectiv definit drept de importanță tactică. Au rezultat până la 11 februarie 2026 176.952 de victime pentru care sunt dovezi strânse de analiștii Mediazona.
Rusia Mare a devenit legendă din punct de vedere demografic. Autoritățile de la Moscova au preferat să strângă tot ce se poate de prin satele izolate din Asia și Europa. Localitatea Sedanka din Kamceatka a avut 258 de locuitori la începutul ostilităților. Era o așezare de care nu auzise cineva, oamenii trăind din pescuit și din tăiatul de lemne în pădurile vaste. Cum sumele promise de stat erau consistente, 39 de bărbați au plecat spre vest. Era un procent de 15% din totalul populației, prea mult pentru o operațiune militară ce nu se anunța deosebită prin amploare. S-a ajuns la o mobilizare ca de război adevărat. Pierderile cunoscute după patru ani de ostilități se ridică la 12 militari, ceea ce înseamnă 30% din efectivul mobilizat. Frontul din Ucraina se dovedește deosebit de ucigător și comunitatea este afectată pentru totdeauna. Mai sunt șapte dispăruți și, dată fiind puterea armelor moderne, șansele sunt minime să mai fie în viață. Se ajunge la un procent uluitor de peste 48%. Așezarea a ajuns deja o ruină și s-a mai făcut câte ceva din motive propagandistice și la unele presiuni mediatice.
Orașele principale, cele care lucrează pentru funcționarea economiei în vremuri de război, au fost cam ocolite de recrutorii cei zeloși și nemiloși. S-au mulțumit cu voluntari și mercenari. Alte victime au provenit din rândurile celor care au crezut că pot scăpa de lungile plimbări prin temnițele regimului. Liderul de la Kremlin a dat cea mai dură lovitură popoarelor din vasta federație și aceasta poate să fie chiar fatală pentru numeroase localități. Satul a fost un rezervor de oameni tineri și plini de elan. Fiecare sătean dorea să se afirme și să strângă avere. Orașele Rusiei sunt condamnate să se stafidească și să piară.
Tehnica de luptă se topește în războiul definit de joasă intensitate
Armata rusă a pornit la atac si apoi a concentrat tehnică grea de producție sovietică sau după căderea lagărului comunist, dar apărătorii au folosit dispozitive explozive din belșug și 18.760 de exemplare din diferite categorii de armament. Tancurile au fost în număr de 3.247 și multe sunt de nerecunoscut în fotografiile sosite de pe front. Sunt pierderi deosebit de grele și analiștii au luat în calcul numai blindatele identificate în mod sigur ca spulberate de explozii. Conducerea de la Moscova nu este îngrijorată deoarece industria livrează echipament nou pentru formarea grupărilor de izbire pe direcțiile principale de ofensivă. Se interpretează că Ucraina este un front secundar, dar pierderile se tot adună. Alte 540 tancuri au fost capturate, ceea ce este rușinos pentru o mare putere. Alte 395 au fost abandonate și au fost curățate de echipamente până la un nivel care nu mai face reparația rentabilă. Kremlinul dă impresia că nu este afectat de pierderile colosale din moment ce mașinile soseau din depozite și erau bune de casat. O ultimă misiune putea să mai fie dusă chiar de tancuri T-55, cele ce au blindaj din oțel masiv și nu mai fac față rachetelor moderne. Pot juca rolul de artilerie autopropulsată și protejată de armură.
Dacă T-55 a fost definit drept uzat moral, nici modernele T-90 nu s-au descurcat prea bine în fața dronelor și s-a ajuns ca un blindat să pară un fel de arici. Totuși, roboții ucigători nu pot fi opriți cu mijloacele antiaeriene actuale.
Aviația de front a fost grav afectată de apărarea antiaeriană. Nici elicopterele n-au performat și piloții zboară cât mai departe de linia frontului. Atacul din 1 iunie 2025 a dat o lovitură serioasă aviației strategice și temutele Tu-160 au fost mutate departe în Extremul Orient.
Epuizarea prin consumul de muniție
Rusia a pornit la război cu cantități limitate de proiectile și rachete deoarece nu avea rost să fie folosită o încărcătură sporită atunci când ostilitățile urmau să fie de scurtă durată. Situația a devenit deosebit de gravă după ce stocurile inițiale au fost consumate și au fost necesare deplasări de proiectile din adâncimea teritoriului. Artileria grea a fost deplasată cu costuri ridicate și au fost aduse lungi trenuri cu muniție. Sr consumă zilnic munți de muniție și Rusia a rezistat economic prin folosirea muniției din era sovietică.
Economia Rusiei este obligată să trimită spre uzinele de proiectile numai oțel obținut din minereu de fier și materii prime speciale pentru rachetele de diferite tipuri.
Tactica scorpionului cu ac mortal
Forțele ucrainene au reușit să imobilizeze trupele ruse prin bătălii defensive de tip Pokrovsk și chiar s-a trecut în februarie 2026 la contraofensivă, rezultatul până la 23 februarie constând în eliberarea a 400 km² în sectorul sudic al frontului. Trupele ruse erau obișnuite să înainteze lent spre vest și n-au mai fortificat terenul ocupat. În plus, nici mijloacele electronice prin satelit nu mai sunt disponibile detașamentelor din prima linie și operatorilor din domeniul artileriei.
Militarii ucraineni au reușit să transfere războiul pe teritoriul Rusiei și ruina se extinde în fiecare zi. Au fost folosite drone și rachete pentru lovirea sistemului energetic din Regiunea Belgorod, populația rusă simțind din plin ce înseamnă operațiunea specială.
Ucraina nu-și permite să risipească muniția cu rază lungă de acțiune pe obiective civile și sunt alese cu grijă obiective industriale de importanță strategică. Au fost lovite în anii de război uzine de îngrășăminte chimice, fabrici de explozivi, uzine de muniție și rafinării. Autoritățile ruse amintesc doar de mici incendii când flăcările și fumul erau prea vizibile. O ultimă realizare spectaculoasă din cei patru ani de război a constat din bombardarea cu ajutorul rachetelor de croazieră a fabricii de rachete din Votkinsk. Centrul industrial era capabil să producă modelul Oreșnik de mare putere și viteză.
Concluzii
Liderul de la Kremlin a pornit un război de amploare pentru slavă și acaparare de spațiu vital. Chiar s-a pus mare accent pe zona Donbas datorită bogatelor resurse naturale. N-a anticipat că orice conflict funcționează pe principiul unde dai și unde crapă.
Rusia a avut întotdeauna conducători obișnuiți să provoace centrele de putere din vecinătate și au rezultat războaie devastatoare, chiar colosul statal fiind adus în pragul dispariției. Nu s-a învățat ceva din lecțiile istoriei și s-a mai făcut un experiment în februarie 2022. Consecințele sunt greu de anticipat, dar nu pot fi pozitive pentru statul militarist. Conducerea de la Moscova n-a înțeles că un stat se menține prin timp datorită atașamentului maselor și nu prin teroarea autorităților. Dacă liantul forței dispare, mozaicul etnic poate să destrame rapid. Federația Rusă a fost întotdeauna un stat artificial, represiunea și propaganda fiind lianții necesari menținerii organismului statal dezvoltat pe baza fanteziilor lui Marx.
Rusia este obligată să ducă în continuare lupte grele pentru a nu pierde prestigiul militar, ceea ce ar duce și la o prăbușire a moralului. Nu contează dacă sunt pierderi în oameni și materiale.
Indiferent de rezultatul ostilităților militare, Rusia a pierdut teren în lupta pentru hegemonie mondială, toții competitorii înregistrând rezultate spectaculoase în ceea ce privește sectoarele economic și militar.
Conducerea de la Kremlin speră să manevreze astfel încât să rezolve conflictul și să dezvolte o armată dotată cu tehnică de ultimă oră.
Războiul din Ucraina este un război care a depășit durata luptei Uniunii Sovietice cu Germania nazistă și a intrat în istorie pe locul a III-lea în spatele celor două încleștări mondiale.
Sursă imagine: Pexels