Mașina cu motor pentru uz individual a fost văzută în mod diferit la nivel de societate. Patronii o considerau deosebit de utilă pentru sporirea veniturilor. Oamenii de rând o percepeau drept simbol social al prosperității.
Jucăria pe patru roți venea cu avantaje deosebite în raport cu clasica trăsură și fiecare locuitor visa la un automobil care să aducă iluzia de prestigiu social, dar prețurile mari și raritatea de pe piață au limitat accesul la produsul de lux. Perioada interbelică a adus însă la o înmulțire a mijloacelor motorizate de transport în România.
Proprietarul Nicolae Constantinescu din localitatea Oarja, județul Argeș, si-a permis financiar să achiziționeze un automobil și acesta era condus de Ilie Constantinescu prin localitatea Teiu din Vale în ziua de 29 iunie 1931. Copiii din sat se jucau pe uliță și nu erau nici pe departe obișnuiți cu noul pericol și nu puteau estima distanța de siguranță. Băiatul Marin Nicolae Rebej a sărit în fața mașinii, a fost călcat și oribil mutilat. Jandarmii argeșeni au putut să constate ce făcea un automobil chiar la o viteză nu mai mare de 20 km pe oră.
Automobilul a fost văzut în societate ca un fel de jucărie pentru oameni mari și puțini sunt cei ce înțeleg că mașinile sunt adevărate arme ce nu iau prizonieri. A modelat societatea prin generarea unui mare număr de morți și mutilați, dar puțini sunt cei ce înțeleg impactul psihologic asupra rudelor, familii întregi fiind desființate prin dispariția celor dragi. Se merge tot înainte în numele plăcerii și al puterii. Oamenii trebuie să alerge încotro văd cu ochii în spiritul nomadismului speciei. Boala numită dromomanie nici nu mai este studiată în mod serios de către psihologi deoarece este răspândită universal. A devenit pandemie.
Sursă imagine: Colecția Vlad Capotescu
