Conducătorul regimului nazist a fost prezentat drept un rău absolut și au fost scrise lucrări voluminoase pe această temă. Orice faptă a dictatorului trebuia să fie definită de la început drept negativă și așa au rămas în paginile cărților de istorie. Munții de cărți despre crimele comise în perioada 1933-1945 sunt cunoscuți prin biblioteci și din mediul virtual. Era firesc și ca relațiile dintre România și Germania să fie dominate numai de aspecte negative.
Istoricii au ajuns la concluzia că dictatorul nazist n-a vrut să dezvolte România și aceasta să rămână un simplu grânar al Reichului. Chiar s-a scris pe undeva despre Planul Valev al liderului german cu origini în Austria. Se pare că a scrie aparent corect din punct de vedere politic a fost o trăsătură de bază a celor ce au mânuit condeiul timp de decenii și apoi tezele au fost repetate drept adevăruri științifice. Deschiderea unui anuar statistic românesc pentru anul 1933 demolează rapid mitul istoriografic atât de mult iubit de către cercetătorii români, cei ce erau dominați de tezele comuniste.
Există în voluminoasa culegere statistică din anul 1940 informația despre importul din întreaga lume a 14.498 t de aparate, motoare și mașini, cele ce erau necesare în economie, agricultură și transporturi. Importatorii români căutau calitate și au fost cumpărate mărfuri industriale necesare fabricilor și din Germania. Ar fi trebuit să existe un embargou pentru conducerea de la București, dar au sosit 3.929 t de mașini și utilaje cu destinație economică. Se ajungea astfel la un procent de 27%, ceea ce nu înseamnă că Berlinul dorea să transforme spațiul de la nord de Dunăre în simplu grânar. A fost înregistrată o scădere drastică a afacerilor pe fondul tensiunilor politice după 30 ianuarie 1933.
Trimiterea de mașini în spațiul românesc demonstra că nu se dorea distrugerea statului din Carpați, autoritățile de la București fiind un client bun pentru tehnologiile germane. Trebuie să dispară din istoriografie interpretările care n-au valoare științifică și care au fost lansate doar pentru a obține o glorie trecătoare. Studierea unor statistici ar trebui să fie mai importantă decât obsesia pentru funcții și arginți.
A urmat anul 1934 și au fost cumpărate 21.766 t de mașini cu destinație economică și era o epocă în care Germania nu putea să pună presiune pe decidenții români. Au sosit 6.265 t de produse germane sau 28,7% din totalul importurilor. Totul pleca de la o relație comercială normală, partea română fiind mulțumită de relația calitate-preț. Au fost oferite chiar condiții mai bune la aceste mărfuri decât în 1933. Mai mult. Au fost prețuri mai mici chiar decât cele ce au fost negociate în 1932, adică atunci când spațiul german era încă dominat de democrație.
Dictatorul nazist a fost un personaj negativ al Istoriei, dar nu trebuie să fie inventate de către specialiști noi povești de groază.
Sursă imagine: Holocaust Encyclopedia