Data oficială a începerii celui de-Al Doilea Război Mondial a rămas 1 septembrie 1939, dar istoricii consideră că Marea Britanie și Franța au făcut prea puțin împotriva Germaniei naziste și astfel Polonia a fost zdrobită de renumitele Panzere sprijinite de rolurile de Stuka. Acuzațiile vin masiv de la Moscova și înghețatul centru de putere se laudă că a fost, este și va fi cel mai mare vânător de naziști. Războiul din Ucraina a început în februarie 2022 tocmai din această cauză și denazificarea a fost un slogan repetat intens, dar nu prea a fost înțeles de mase și au fost căutate alte metode de manipulare a celor ce urmau să susțină și apoi să piară pe front.
Adevărul este că forțele occidentale au avut performanțe bune pe Frontul de Vest și au reușit să nimicească 607 tancuri germane numai în luna mai a anului 1940. Erau pierderi grele din moment ce aceste mașini amintite în statisticile amintite de site-ul panzerworld.com erau numai mormane de fier vechi. Vârful de lance al Wehrmachtului începea să se tocească din moment și alte mașini blindate erau avariate de proiectile sau sufereau din cauza uzurii. Un tanc pare o mașină robustă, dar greutatea armurii și deplasarea în viteză pe teren dificil generează oboseala pieselor componente ale trenului de rulare și ale motorului. Armata germană părea învingătoare la 1 iunie 1940, dar trupele erau risipite în Olanda, Belgia și Franța și prinse în lupte cu diviziile franceze. Aliații încă dispuneau de rezerve și puteau să organizeze un front stabil.
Ar fi fost ocazia perfectă pentru o lovitură sovietică pe teritoriul Poloniei și trupele germane de acoperire erau mai mult decât simbolice și lipsite de armament greu. Granița de est era vulnerabilă la un atac cu motorizate și nici Prusia Orientală n-ar fi avut capacitatea defensivă necesară unei rezistențe de durată. Chiar dacă sistemul feroviar german era celebru pentru capacitatea de transport, ar fi fost imposibil să se deplaseze diviziile de elită pentru a închega un front care să acopere Berlinul.
Militarii francezi au continuat să lupte în luna iunie și au reușit să nimicească alte 176 de tancuri au ajuns fier vechi. Par puține la o primă vedere, dar pentru Berlin era un șoc. Panzerwaffe a reușit să străpungă liniile defensive inamice și să acționeze în adâncimea teritoriului francez pentru obținerea victoriei. A fost clar că armata franceză a luptat prost, armamentul era perimat și generalii aveau idei tactice și strategice perimate.
Adevărul este că Wehrmachtul era epuizat la sfârșitul lunii iunie și marile unități erau risipite în jumătatea de nord a Franței. Nu mai era un mecanism militar care să dea lovituri în forță. Ar fi fost o ocazie perfectă pentru Armata Roșie să acționeze pe direcția vest, dar ordinul de pornire n-a venit. Tancurile cu stele roșii au fost dirijate împotriva României, stat ce era aliat cu Franța. În plus, Uniunea Sovietică a continuat să colaboreze economic cu Reichul nazist.
Iosif Stalin a dat ordin comuniștilor francezi să facă totul în vederea sabotării Franței și ordinul a fost executat cu plăcere de către fanaticii ce credeau că fac ceva pozitiv. Au fost omorâți curieri ai armatei, tancuri grele au fost sabotate și bombardierele explodau la decolare. Germanii erau bine informați asupra pozițiilor inamice și erau uimiți că nu sunt loviți de detașamente de partizani, renumiți pentru ferocitatea ce nu există în mod normal la unitățile regulate.
Iosif Stalin l-a încurajat pe Adolf Hitler să atace Occidentul capitalist și liberal. L-a crescut în mod deosebit în timp ce obținea noi teritorii aproape fără lupte și pierderi. Ar fi putut să dea lovitura de grație imediat după capitularea Franței, dar conducerea de la Kremlin avea anumite planuri strategice și a continuat colaborarea cu naziștii. Adolf Hitler avea în Stalin un aliat de nădejde și s-a scris mult că liderul comunist era dominat de admirație pentru realizările partidului nazist. Mai era și multă frică din cauza eficienței mașinii de război germane. Acestea sunt teze ale propagandei sovietice și sunt reluate de către istoriografia rusă și cea occidentală. A fost însă o mare ocazie pierdută pentru Kremlin de a putea să realizeze zdrobirea Wehrmachtului cu pierderi reduse. Istoria s-ar fi scris altfel, dar nici victoria sovietică n-ar fi fost ceva pozitiv pentru popoarele europene. Se schimba un lagăr cu altul.
Sursă imagine: Picryl