Autoritățile comuniste de la București au ajuns la putere cu ajutorul tancurilor sovietice și au făcut totul pentru a denigra ceea ce a fost înainte de 23 august 1944. S-a scris mult de cât de oribil a fost regimul burghezo -moșieresc și despre fericirea adusă de trupele sovietice de invazie.
Dacă se citește mai cu atenție ceea ce s-a publicat, se poate constata că regimul de ocupație a făcut totul pentru slujirea învățătorului și, mai ales, în vederea nimicirii lumii vechi. Era o ură feroce împotriva celor care au putut să realizeze multe cu resurse puține. Guvernele interbelice au reușit să doteze marina militară cu patru distrugătoare, ceea ce comuniștii n-au avut până după 1980. Navele au fost luate și uzate de către sovietici. Flota României regale dispunea de un submarin adus din Italia și de două construite la Galați (NMSRechinul și NMS Marsuinul). Chiar dacă motoarele și alte componente avansate erau importate, realizarea structurii de rezistență a unui submersibil era o performanță industrială. Nu s-a mai reușit montarea unui nou torpilor subacvatic și a trebuit să fie cumpărat Delfinul de la sovietici când era foamete cumplită în țară. Sovieticii au confiscat și puitorul de mine NMS Amiral Murgescu, un vapor de luptă asamblat tot la Galați.
România Mare a fost statul în care fabrica IAR Brașov a reușit să asambleze un avion de vânătoare aproape în totalitate, armele automate de la bord fiind o problemă și erau importate din Belgia și apoi din Germania. IAR-80 s-a dovedit un instrument militar deosebit de periculos și a reușit să doboare chiar aparate P-38 Lightning. A avut și o variantă de bombardier în picaj, bombele folosite putând fi modele locale. Mai mult, uzina din Brașov era capabilă să asambleze bombardiere după un model italian. Aceste IAR-79 au fost modernizate cu motoare germane Junkers Jumo și bombardierul a devenit o mașină zburătoare periculoasă pentru obiectivele inamice. Autoritățile sovietice au luat ceea ce era mai interesant și au pus capăt producției locale de tehnică avansată. S-a trecut la realizarea unui tractor perimat. Autoritățile comuniste au reușit să strice organizarea din anii de război și personalul instruit a fost pierdut.
Industria militară producea la Reșița un tun antitanc de calibrul 75 mm care a dovedit bune calități pe front, dar producția a încetat la ordinul Moscovei. Piesele rămase au fost folosite și modernizate după 1980. Aruncătoarele de mine de calibrele 60, 81,4 și 120 mm au fost folosite până când au fost înlocuite cu modele noi după 1980.
Artileria regală dispunea de obuziere cehoslovace de calibrele 100 și 150 mm cu bune performante în anii de război. Chiar dacă era lăudată tehnica sovietică, gurile de foc importate până la 23 august 1944 au fost păstrate în uz și modernizate și după evenimentele din 1989. Erau piese de artilerie ce puteau ajuta la realizarea unor mari densități pe kilometru de front în cazul unei confruntări cu lagărul capitalist.
Autoritățile comuniste au reușit să distrugă corpul ofițeresc de valoare și chiar pe cei ce însemnaseră ceva în trecutul eroic al neamului. Au promovat conducători proveniți din cele mai de jos categorii sociale și aceștia su făcut praf organismul militar național sau au reușit să păstreze elementele trecutului alături de tehnică sovietică. S-a inventat o armată de masă în care ofițerii erau copleșiți de numărul ridicat de recruți ce n-aveau pic de talent militar și nici cu disciplina nu stăteau bine.
Sursă imagine: Wikimedia Commonss
