Ziua de 22 iunie 1941 a adus pentru omenire un nou front în cadrul celui de-Al Doilea Război Mondial și rezultatele înregistrate de trupele germane au fost uimitoare. Avioanele concentrate în regiunile vestice ale Uniunii Sovietice au fost nimicite și astfel diviziile germane au putut să înainteze în adâncimea teritoriului inamic fără să sufere atacuri aeriene în masă. A fost o nouă surpriză din război și se confirma astfel teza nazismului privind inferioritatea rasială a popoarelor din spațiul zis rusesc. Nici măcar armamentul nu era de calitate și nu se putea compara cu cel din Reich, teză ce rămâne prin multe tomuri științifice și de popularizare.
Se poate scrie orice în capitală și pe hârtie, dar realitatea este complet diferită de ceea ce se gândește prin cabinetele politicienilor și ale intelectualilor. Hans Roth a fost militar în Divizia 299 infanterie într-o unitate aflată mereu în linia întâi pentru cercetare și vânarea de tancuri. A cunoscut mirosul prafului de pușcă și a văzut multe pe linia frontului. Cum Istoria măruntă nu este reținută de cărțile mari de artă militară, luptătorul german și-a notat discret datele reținute de pe câmpul de luptă, acțiune deosebit de periculoasă din moment ce se putea interpreta drept spionaj și se pedepsea cu moartea în Wehrmacht.
Anul 1941 a fost un lung șir de dezastre pentru Armata Roșie și s-a scris că totul a plecat de la dotare și chiar Stalin a fost acuzat că n-a făcut suficiente pregătiri în domeniu. Vitejii istorici au scris o astfel de teză numai după moartea dictatorului și numai cu acordul Kremlinului. Hans Roth a scris că era pe linia frontului și s-a trezit sub un intens bombardament de artilerie, infanteristul fiind obișnuit să fie lovit cu proiectile de calibrele 122 și 152,4 mm. Nu este rentabil să folosești muniție grea împotriva infanteriștilor mărunți, dar nu cunoștea încă suficient de bine realitățile sovietice. Observatorul german s-a trezit cu un obuz cu o masă de 200 kg și a avut noroc că n-a explodat din cauza unei probleme a focosului sau datorită solului moale. Lovitura trebuie să fi pornit dintr-un mortier de calibrul 280 mm, gură de foc rară pe front la orice armată. Nu erau probleme cu muniția și se folosea orice calibru si-n orice cantitate.
Hans Roth a mai scris ceva despre acest proiectil lansat cu precizie: a fost un caz izolat de eșec în funcționare a muniției sovietice. Militarul german era neplăcut impresionat de ceea ce avea Armata Roșie în dotare și putea să constate că Stalin s-a pregătit în cel mai intens mod de un război mondial. Istoricii au inventat tot felul de povești fantastice despre evenimentele din 1941. Hans Roth a pierit în timpul Războiului mondial și n-a avut pic de interes să laude inamicul ideologic. A putut să constate cam ce livrase industria sovietică ani de zile către depozite. Incidentul a avut loc în ziua de 13 septembrie 1941 în cadrul Bătăliei pentru Kiev, una dintre cele mai mari încleștări de pe Frontul de Est.
Wehrmachtul a reușit să se descurce de minune în 1941 deoarece Armata Roșie n-a reușit să închege un dispozitiv defensiv și a fost mereu trimisă la asalt. Au fost pierdute multe guri grele de foc și munți de muniții până când au fost refăcute rezervele și au sosit diviziile din Extremul Orient și masele de recruți.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
