Ziua de 6 iunie 2023 o să rămână în paginile cărților de istorie prin distrugerea unui baraj pe Nipru, Nova Kahovka, pentru a realiza inundarea unui teritoriu cât mai întins pentru a ridica un obstacol în calea forțelor ucrainene de asalt. Metoda spargerii digurilor este veche și se practică în situații disperate din punct de vedere militar. Armata rusă de invazie se zice că era în ofensivă și în poziție de forță. Măsura luată de generalii ruși aduce a prostie pură din moment ce fluviul Nipru este un obstacol greu de trecut în lipsa unei flote fluviale și a multor poduri de pontoane. În plus, artileria rusă domină la capitolul putere de foc. Malul era înțesat cu fortificații de campanie și cel mai cumplit obstacol era format din barajele explozive compuse din mine protejate de focul ucigător al mitralierelor. Trupele de desant ajunse pe malul de est ar fi fost lipsite de armament greu și ar fi fost expuse contraatacurilor batalioanelor inamice. Lupta cu spatele la un curs de apă scade moralul luptătorilor inamici. N-ar fi avut vreun sens ca liderii militari de la Kiev să toace oamenii in zona sudică. Obiectivul numit Crimeea atrage la nivel strategic, dar lasă spatele descoperit. Altă regiune trebuie aleasă pentru asaltul adevărat și forțele ruse nu au trupe suficiente pentru acoperirea întregii linii de luptă.
Măsura luată la ultimul baraj de pe Nipru a dus la un dezastru ecologic și social, dar acesta este un simplu detaliu pentru ofițerii ruși. Valurile au dus la inundarea pozițiilor defensive rusești și multe mine au detonat. Mai mult. N-a existat pic de gândire logică și apele au dus la surprinderea unei unități de desant și a unui întreg corp de armată. N-a mai fost timp pentru evacuarea depozitelor de alimente și de muniții. A fost abandonat și armamentul ce îngreuna fuga din fața apelor învolburate. Grav este că acum artileria este departe de țintele de pe malul de vest. Acum partea ucraineană este sigură că nu va exista o forțare a fluviului și pot fi deplasate unitățile militare spre alte sectoare de front. Inundații de pe Nipru nu este prima. S-a mai practicat la un alt baraj în august 1941 și a fost un masacru cumplit în rândurile populației civile, care n-a fost anunțată. Nu era timp pentru detalii și oricum se putea da vina pe naziști pentru orice atrocitate. Au fost afectate și unitățile armatei sovietice ce se aflau în aval de barajul construit cu ajutorul specialiștilor americani pentru a asigura apa necesară celei mai puternice hidrocentrale din Europa. Estimările merg până la 100.000 de victime.
Deciziile eronate sunt o specialitate a generalilor ruși și este cunoscută o poveste din prima conflagrație mondială. Două armate ruse înaintat în Prusia Orientală și aveau în față forțe germane net inferioare în efective și armament. Situația era critică în cazul unei înfrângeri și drumul spre Berlin părea deschis. Nu degeaba se spunea că războiul urma să se încheie până la Crăciun. Cei doi generali ruși nu se înțelegeau și o veche dușmănie îi despărțea. A fost interceptat și un mesaj în care se spunea în clar că stocurile de muniții au scăzut dramatic la una dintre armate. Germanii au crezut că este o capcană, dar s-a decis un atac masiv, toată miza pe o singură carte. A rezultat în perioada 26 – 30 august 1914 Bătălia de la Tannenberg și generalul von Hindenburg a obținut o victorie decisivă pentru întreaga evoluție a ostilităților. Armata a 2-a rusă a fost nimicită prin pierderea a 92.000 de militari luați în captivitate. Alți 78.000 au fost uciși sau răniți. Generalul Alexandr Samsonov s-a sinucis din cauza dezastrului de amploare. A urmat la rând Armata 1-a a generalului Rennenkampf și aceste forțe au fost silite să se retragă cu pierderi grele. Luptele s-au prelungit până-n 1917 și imperiul care a pornit la război pentru expansiune s-a prăbușit într-un conflict civil devastator.
Renumită a fost și Bătălia de Rjev din perioada ianuarie 1942 – martie 1943, generalii sovietici ordonând atacuri frontale pentru a anihila intråndul german și apoi declanșarea unei ofensive care să ducă la prăbușirea sectorului central al frontului german. Istoricii sovietici au trecut sub tăcere masacrul din regiune și succesul de la Stalingrad a fost folosit pentru a ascunde deciziile catastrofale de la nord. Au început să apară date despre numărul de victime și după unele calcule s-a ajuns la un total de până la 2.300.000 de morți, răniți, dispăruți, bolnavi și prizonieri. A fost un adevărat genocid provocat de ordinele absurde ce aruncau soldații direct în gura mitralierelor germane.
Istoria Rusiei este plină de decizii șocante și care au provocat nenorociri la nivel planetar și pe plan intern. Scânteia care a incendiat Europa la 23 august 1939 a plecat de la Kremlin sub forma Pactului Molotov – Ribbentrop, textul tratatului fiind redactat personal de Stalin. Nu exista vreo forță care să-l oblige pe Stalin să fie de acord cu Hitler, cel ce nu avea rezerve strategice pentru o campanie de amploare. Nici tancurile nu erau performante prin blindaj și armament. Jocurile au fost făcute după pofta lui Stalin, dar s-a ajuns la ofensiva din 1941 și Uniunea Sovietică a suferit pierderi cumplite, aproape fatale. A fost o forță militară, dar lipsa zecilor de milioane de locuitori s-a resimțit pe toate planurile, mai ales că au pierit mulți oameni talentați din toate domeniile. A urmat prăbușirea din 1991, dar Moscova are nevoie de mari resurse și a fost firesc să încerce o campanie rapidă de invadare a Ucrainei în februarie 2022. A rezultat un nou măcel în populația masculină tânără și nici nu îndrăznește Kremlinul să spună câți au fost băgați în morminte sau incinerați. Este interesant de observat că războiul a fost început încă în timpul epidemiei de coronavirus, epocă în care mortalitatea a fost ridicată. Nu s-a dorit un tratament în sens vestic și a fost prăpăd demografic în timp ce conducătorul se gândea cum să atace Ucraina și nu este simplu să deplasezi brigăzi întregi din Extremul Orient în Europa.
Sursă imagine: Pixabay, de WikiImages