Anul 1916 a fost unul de echilibru între armatele Puterilor Centrale și cele ale Antantei și era necesară intervenția unei noi puteri militare pentru a înclina balanța de partea uneia dintre tabere. Diplomația de la Paris a reușit să convingă conducerea de la București că poate să realizeze marele vis de unire cu Transilvania și la 27 august frontiera din munți a fost trecută, detașamentele de acoperire fiind luate prin surprindere. Ofensiva a avut succes până la sosirea diviziilor germane și apoi armata română a fost respinsă până a ajuns să reziste în sudul Moldovei și pe linia Carpaților împreună cu diviziile țariste. S-a dat vina pe artilerie că a fost puțină și inamicul german avea prea multă pentru a se explica înfrângerile din toamna de tristă amintire. Oare să fie adevărată teoria?
Principalul tun al artileriei române a fost Krupp model 1904 de calibrul 75 mm și erau disponibile 624 de piese la intrarea în conflict. Era o piesă ușoară și cu tragere repede, deosebit de utilă în acțiuni ofensive sau pentru oprirea atacurilor de infanterie. A fost cea mai mare comandă pentru un singur tip de gură de foc și era de o calitate deosebită. Tragerile indirecte puteau fi executate cu cele 31 de obuziere Krupp model 1901, obuzul lansat având o masă de 21 kg. Existau și tunuri Krupp model 1912 în număr de 120 de exemplare și muniția lansată spre inamic avea 14 kg. Puterea de foc era amplificată de opt obuziere Schneider de calibrul 150 mm, cele mai moderne din dotarea trupelor române. Au fost puse pe afet și tunurile de cetate și astfel numărul pieselor de calibrul 105 mm a crescut cu 60 de unități. Au fost adăugate 31 de obuziere Krupp model 1891 de calibrul 150 mm. Acestea sunt numai câteva modele de tunuri folosite în campanie și altele erau montate sau primite din Franța.
Nu artileria era problema în 1916. Ofițerii români au trimis infanteria la atac direct în gura pieselor germane și austriece, ceea ce a dus la pierderi foarte grele și apoi n-au mai fost trupe suficiente pentru acoperirea frontului și a fost normal să cedeze liniile de apărare.
Sursă imagine:Wikimedia Commons
