Există o tendință universală de cosmetizare a trecutului, mai ales dacă povestitorul se referă la epoca tinereții sale. Așa se explică de ce milioane de oameni mai cred că era bine în perioada comunistă. A muncit din greu și aparatul de propagandă, cel ce a ascuns tarele regimului și a prezentat o viață idilică. Masele au fost capabile să uite cartelele pentru pâinea cea de toate zilele, lipsa de benzină, de căldură și de orice fel de produse. Chiar și peștele pentru toate mesele nu exista decât pe hârtie. De ce erau aceste lipsuri? Explicația este una simplă. Regimul de la București credea că numai oțelul aduce fericirea oamenilor și a trimis banii românilor în faraonica investiție de la Krivoi Rog din RSS Ucraineană. Au dispărut sute de milioane de dolari într-o gaură neagră fix în epoca alimentației raționale pe cartelă. Alți bani au fost investiți în combinatul de celuloză de la Ust-Ilim, în cel de azbest de la Kimbai și în conducta de petrol de la Orenburg. Relațiile cu Uniunea Sovietică au fost adâncite și la Bacău a fost ridicată o fabrică de avioane Iak-52 ce a produs aparate de antrenament numai pentru organizația DOSAAF, cea care se ocupa de pepiniera de piloți a armatei sovietice. Nu mai discutăm aici de importurile de tehnică militară extrem de costisitoare. Destrămarea Uniunii Sovietice a pus capăt acestor colaborări și bănii obținuți cu greu de români au rămas îngropați prin fosta uniune sau în fabrici cu destinație militară.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
