Al Doilea Război Mondial a început după ce la 23 august 1939 a fost semnat Pactul Molotov-Ribbentrop și cele două puteri totalitare din Europa au acționat împotriva Poloniei în vederea distrugerii civilizației occidentale în numele iluziilor politice inventate de politicieni cu pretenții de gânditori geniali. A fost o epocă în care iluziile au început să distrugă normalitatea și progresul.
Colaborarea nazisto-comunistă a fost perfectă, au fost făcute schimburi de dușmani politici și colaborarea economică a permis mașinii de război a Wehrmachtului să funcționeze perfect împotriva armatelor din vestul Europei și apoi din Balcani. Au fost făcute și schimburi de informații și militarii inamici erau uimiți de manevrele germane ce erau făcute exact acolo unde apărarea era slabă. Mai mult. Comuniștii din toate statele atacate deschideau drumul Panzerelor prin sabotarea tehnicii militare.
Ziua de 22 iunie 1941 a schimbat această relație aparent idilică și tancurile cu cruci au reușit să manevreze astfel încât mase de tancuri cu stele roșii au fost nimicite în bătălii epice. Armata Roșie a suferit înfrângeri fără egal în istorie, dar Stalin ridica noi ziduri de divizii fără să țină cont de pierderile demografice și detașamentele de baraj îi mitraliau pe cei care încercau să se replieze din fața unui inamic nemilos. Războiul a fost dus fără respectarea legilor stabilite în lumea civilizată și cele mai mari plăceri constau din uciderea răniților și spulberarea localităților.
Soarta armelor s-a întors în urma creșterii efectivelor peste resursele Germaniei și ale aliaților acesteia, camioanele de origine americană ajutând mulțimile de tancuri să înainteze rapid pe spații largi. Comandamentul sovietic putea să aprovizioneze trupele în vederea organizării mai multor ofensive și astfel diviziile germane de elită și batalioanele de tancuri grele Tiger nu mai puteau să închidă breșele. Armata Roșie a putut să ajungă astfel pe teritoriul Poloniei prin atacuri frontale pe principala direcție strategică.
Visul lui Stalin și al propagandei de partid a fost cucerirea Berlinului, militarii urmând să termine războiul prin zdrobirea fiarei naziste chiar în bârlogul din care pornise. Cei patru ani de lupte au dus la o stare de tensiune în mijlocul trupelor și al societății sovietice și trebuia să fie o victorie imensă pentru a demonstra gloria liderului suprem și genial. Toți militarii doreau să ajungă la Berlin și-l căutau și prin România. Generalii sovietici visau la o bătălie de nimicire prin care să rămână în istorie și să fie pe gustul stăpânului Stalin, cel ce era darnic cu onorurile pentru cei care îndeplineau exact dorințele ideologice ale zisului geniu militar. Fiecare comandant de pe direcția Berlin făcea presiuni asupra subordonaților în vederea concentrării rapide a resurselor pe direcțiile de atac.
Bătălia Berlinului a început la 16 aprilie 1945 prin bombardament masiv de artilerie și nu s-a făcut economie de proiectile. A urmat un atac frontal cu tancuri asupra înălțimilor de la Seelow și artileria aflată în poziții dominante a făcut prăpăd prin foc direct. Mareșalul Jukov nu ținea cont de detalii și a copleșit apărarea cu noi forțe blindate și aeriene. Era la concurență cu Generalul Ciuikov, cel ce învăluia apărarea pe la sud, dar nu era o problemă pentru ofițerii sovietici să poruncească asalturi directe ce duceau la adevărate masacre.
Apărătorii germani au luptat cu disperare să apere capitala, simbolul Germaniei, și tunurile de calibrul 88 mm și lansatoarele de grenade antitanc au prăpădit mulțimi de blindate și de infanteriști sovietici. Partea sovietică a ripostat prin folosirea tancurilor IS-2 cu tunuri de 122 mm și chiar obuziere de calibrul 203 mm ce trăgeau foc la mică distanță cu proiectile ce ajungeau la 100 kg. Adolf Hitler s-a sinucis în ziua de 30 aprilie 1945 și apărătorii germani au fost siliți să capituleze în ziua de 2 mai. Stalin putea să proclame cu plăcere victoria supremă a Armatei Roșii și superioritatea sistemului sovietic.
Prețul plătit a fost unul cumplit. Au fost pierduți după unele calcule 81.116 militari și alți 280.000 au fost răniți sau s-au îmbolnăvit grav. Au fost pierderi cumplite pentru două săptămâni de lupte și puțini conducători își permiteau să nimicească prin absurde atacuri frontale șase divizii complete de infanterie. Ar fi ajuns fier vechi și circa 2.000 de tancuri sau zece divizii complete de tancuri.
Victoria împotriva Berlinului trebuia să fie obținută pentru păstrarea puterii în mâinile lui Stalin, o eventuală ajungere a detașamentelor blindate americane putând să genereze prăbușirea moralului și a prestigiului la nivel de mulțimi și de partid. Stăpânul de la Kremlin trebuia să ofere o iluzie supușilor din lagărul comunist. A fost un nou masacru în numele ideologiei de extrema stângă, dar viața oamenilor valora cât o ceapă degerată în ochii celor de la putere.
Victoria prezentată de propagandă a fost o uriașă catastrofă, ceva în stil stalinist și comunist. Mareșalul Jukov a îngropat o armată întreagă prin ofensiva plănuită direct în gurile tunurilor germane pentru a aduce glorie stăpânului ideologic și păstrarea prestigiului personal.
A fost o înfrângere catastrofală pierderea unei armate și trenurile au dus în țară mulțimi de mutilați, militari care apoi au fost îndepărtați din orașele considerate strălucitoare pentru regim. Mulți eroi au fost cei pe care regimul comunist a vrut să-i scoată în față, inclusiv cei din detașamentele de baraj, dar nu era loc pentru cei sfârtecați de schije în prima linie.
Uniunea Sovietică avea un imens deficit de bărbați și cuplul Stalin-Jukov a mai băgat în pământ un oraș întreg, dar ar fi fost ideală o manevră de învăluire cu coloane de tancuri pe la nord și sud de Berlin. Sosirea blindatelor americane la Torgau, la numai 136 km de capitală, ar fi ajutat la reducerea numărului de victime din toate taberele, dar Stalin avea nevoie de victoria ideologică. A fost un adevărat cadou pentru partea capitalistă și zeci de mii de militari au rămas în viață datorită obsesiilor comuniste. S-a slăbit lagărul comunist și s-a întărit cel dominat de liberalism.
Istoria se pare că este răzbunătoare și succesele unui regim politic totalitar sunt mai mereu un dezastru. Costurile ridicate au dus la suferințe imense în tot lagărul comunist și după încetarea ostilităților deoarece populația a fost jefuită până când s-a ajuns la foametea cumplită dintre Prut și Nistru din 1946 și 1947, atunci când oamenii au ajuns la canibalism. Jaful din România a împins locuitorii din unele localități să ajungă la mănânce pământ cu sare. Orice proiectil, mai ales cel greu, înseamnă un pas spre sărăcie.
Au trecut 80 de ani de la evenimentele militare și încă sunt apreciați cei doi care au masacrat floarea popoarelor sovietice. Conducerea de la Moscova și mulți istorici au cuvinte de laudă la adresa lui Stalin și a lui Jukov. Căderea în trecut condamnă din nou popoarele la pierderi grele în numele unor iluzii.
Sursă imagine: Wikimedia Commons