Atentatul de la Sarajevo din iunie 1914 a implicat folosirea a două cartușe și putea să fie repede uitat. Mai fuseseră uciși conducători politici și nu ieșise ceva în afară de banale procese în care judecătorii, avocații, procurorii și jurnaliștii obțineau ceva glorie iluzorie. Primul Război Mondial a fost o surpriză și așa a rămas la fiecare acțiune. Toți planificatorii și militarii sperau ca de Crăciun să fie de povestit bătăliile la ușa sobei, dar n-a fost să fie și s-a ajuns la război de poziții, cel în care se duceau lupte pentru fiecare bucățică de teren. Industria asigura resursele necesare dotării unor armate numeroase și bătăliile se desfășurau timp de luni de zile. Trenurile aduceau din adâncimea teritoriului noi efective și muniții, un adevărat fluviu nesecat de resurse. Echilibrul de forțe trebuia rupt cumva și s-a găsit soluția dispersării trupelor inamice pe un nou front lung. Bătălia din Carpați putea să fie ideală pentru istovirea Austro-Ungariei, stat care părea să nu se descurce fără ajutorului puternicului aliat din nord. Antanta dispunea de o superioritate militară și industrială zdrobitoare, dar nu avea minți geniale care să treacă dincolo de victoriile tactice sau de confruntările în care diviziile se distrugeau reciproc. Era uimitor cum comandanții din țări diferite gândeau la fel și în cel mai sadic mod.
Armata română a intrat în război în noaptea de 14 spre 15 august 1916, ultima noapte de pace de-a lungul frontierei cu Austro-Ungaria. A fost și prima de lupte împotriva unui inamic ce visa la regate cu durata de o mie de ani în numele unor iluzii politice vechi.
Batalionul 4 din Regimentul 27 infanterie era completat cu recruți din zona Bacăului și un ofițer participant la campanie a fost Mihail Văgăonescu. A lăsat memorii deosebit de documentate și care sunt o adevărată mină de informații pentru cercetătorul de astăzi.
Unitatea tactică a ajuns în ziua de 26 august, stil vechi, în preajma muntelui Făncel, un domeniu imperial de unde se vedea Valea Mureșului. Inamicul maghiar fortifica înălțimea cu tranșee ce aveau o deschidere numai spre vest în vederea unei retrageri rapide. Era un batalion inamic adus de pe Frontul din Italia pentru a închide breșa realizată de diviziile românești. Avea deja experiența implicării în războiul modern. Trupele române, Batalionul 4 din Regimentul 27 infanterie și Regimentul 67 infanterie, au învăluit cota și a urmat un atac de noapte cu o durată de circa o jumătate de oră. Cum terenul era accidentat și împădurit, artileria cea temută n-a intrat în aacțiune.Nici mitralierele n-au fost aduse în poziție. S-a ajuns la o luptă apropiată pe timp de noapte și se trăgea cu pușca de la mică distanță. Baioneta era utilă în astfel de situații. Copleșiți numeric și speriați de strigătele de luptă, militarii maghiari au cedat în cele din urmă și au fugit panicați spre vest.
A fost un dezastru complet pentru unitatea maghiară din zonă. Au fost doborâți 17 militari și au fost găsiți 29 de răniți. Alți 56 de maghiari au fost luați în captivitate. Tot echipamentul trupei a fost pierdut în favoarea asaltatorilor. Dacă trupa era speriată de elanul cu care inamicul ataca la baionetă, comandamentul austro-ungar era îngrijorat de alte două aspecte. Batalioanele începeau să se topească pe un front ce era definit drept secundar și pozițiile definite drept strategice și fortificate cădeau una câte una. Moralul militarilor din regiune începea să se prăbușească, mai ales că fugeau chiar trupe experimentate, care simțiseră mirosul prafului de pușcă pe frontul din Italia.
Lupta din august 1916 a fost de amploare redusă și victoria a fost repede uitată de istorici. Au urmat alte confruntări pe frontul românesc și specialiștii în cercetarea trecutului au insistat pe bătăliile cât mai mari prin efectivele angajate. Încleștarea pentru Cota 1684 este prea măruntă în raport cu pretențiile personale de afirmare ale specialiștilor contemporani.
Bătălia de la Făncel a fost uitată și cărțile de istorie amintesc doar de confruntările de amploare din 1917. Primul Război Mondial a fost comprimat cât mai mult posibil în favoarea altor evenimente definite drept importante de cei care realizează articole, studii, cărți și manuale.
Generalii și istoricii sunt făcuți din același aluat și sunt dominați de megalomanie. Nu pot și nici nu vor să înțeleagă că rezultatul final al Primului Război Mondial a fost suma micilor încleștări și numai o mică victorie românească mărea decalajul de forțe dintre cele două blocuri militare.
Sursă imagine: Ziar Piatra-Neamț