bătălia jutlandei
1

Bătălia Jutlandei sau despre modul cum tunul greu a decis soarta Primului Război Mondial la 31 mai 1916

Ionel-Claudiu Dumitrescu | 1 Iunie 2024 | Nr. 656

Ziua de 31 mai 1916 putea să fie una oarecare din scurgerea războiului mondial, dar deciziile amiralilor au dus la cea mai mare confruntare din epoca navelor cuirasate și dotate cu artilerie de calibru mare. Marinarii germani știau că flota britanică era superioară numeric, dar se spera surprinderea și nimicirea unei escadre, ceea ce ar fi dus la o retragere a inamicului ce bloca ieșirea din Marea Nordului spre resursele planetei. Cele 99 de nave au plecat în larg, dar Royal Navy s-a prezentat în luptă cu 151 de vapoare și a urmat ceea ce s-a numit Bătălia Jutlandei în zilele de 31 mai și 1 iunie 1916.

A fost o confruntare confuză și germanii s-au retras după ce au provocat pierderi deosebite inamicului. Au fost scufundate nave britanice cu un tonaj 113.300 t pentru numai 62.300 t. Era un uriaș succes pentru tânăra flotă germană, dar tot eroismul s-a terminat în iunie 1916 și Hochseeflotte a rămas în porturi până la capitulare. Oare ce i-a speriat pe marinarii victorioși ai Reichului și au lăsat totul în seama submarinelor?

Germanii au folosit în timpul luptelor proiectile de calibrul 305 mm ce aveau masa de 405 kg. Rezultatele erau bune chiar împotriva unor armuri din oțelul britanic cel renumit, dar au fost utilizate și aliaje după cercetările angajaților firmei Krupp. Astfel de dispozitive explozive erau complicat de fabricat în condițiile cererilor mari din partea trupelor terestre și producția era limitată. Șocul mare a fost când navele au fost lovite de proiectile de calibrul 381 mm, masa unuia singur fiind de 871 kg. Apariția unei astfel de piese de artilerie navală a dus la o transformare radicală a flotelor și toate vapoarele anterioare au devenit vetuste. SMS Seydlitz a fost atins de 21 de ori cu proiectile grele și echipajul a pierdut 98 de oameni și alți 55 au fost răniți, schijele din oțel lăsând urme cumplite în corpurile celor vătămați. SMS Derfflinger a primit trei obuze de 381 mm și 157 morți au fost înregistrați la bord. Au fost necesare reparații până la 15 octombrie 1916 și astfel materialele au fost consumate pentru o navă depășită tehnic. Personalul muncitor nu s-a mai putut ocupa de noile vapoare și acestea au fost construite cu întârziere sau n-au mai fost finisate.

Marinarii germani au înțeles că partea engleză a trecut de la calibrele 305 și 343 mm la cel de 381 mm și acum nu se mai punea problema organizării unei confruntări de amploare. Era evident că inamicul era copleșitor din punct de vedere numeric și tehnic, dar ostilitățile au continuat. Au fost refăcute stocurile de proiectile și s-a trecut la fabricarea celor de calibrul 380 mm. Cele 24 de nimeriți ale țintei au fost suficiente pentru a se înțelege puterea artileriei aparținând Royal Navy.

Bătălia de la Skagerrak a menținut blocada maritimă și astfel industria germană n-a avut acces la resursele pieței mondiale și producția militară a scăzut la multe categorii de armament sau calitatea a început să lase de dorit. Înlocuitorii nu se ridicau la valoarea produselor originale. Dacă tunurile reușeau să fie în continuare respectabile, un fenomen periculos se desfășura pe întregul teritoriu al Puterilor Centrale. Populația și chiar trupele erau lipsite de alimente sau de produse de calitate, înlocuitorii doar amăgind foamea. Trupurile oamenilor au început să se atrofieze și mortalitatea a sporit îngrijorător. Chiar dacă s-a procedat la jefuirea sistematică a teritoriului românesc ocupat, Puterile Centrale au continuat să sufere de foame. A fost normal apoi să fie afectată din plin de renumita Gripă spaniolă.

Flota germană de suprafață a consumat resurse umane și materiale prețioase în cadrul efortului de război, dar a rămas în așteptarea unui moment prielnic pentru ofensivă. Nu s-a mai întâmplat deoarece flota americană și-a făcut prezența și astfel superioritatea Antantei a devenit zdrobitoare. Conducătorii de la Berlin au continuat masacrarea diviziilor pe uscat, dar liniile defensive aliate au rezistat și a fost ridicat un zid de fier în calea asaltatorilor.

Bătălia Jutlandei este cea mai mare confruntare din epoca navelor cu tunuri grele și a influențat evoluția evenimentelor istorice.

Sursă imagine: Wikimedia Commons