bătălia de pe somme
1

Bătălia de pe Somme și consecințele devastatoare ale confruntării de pe Frontul de Vest

Ionel-Claudiu Dumitrescu | 18 Noiembrie 2024 | Nr. 900

Antanta dispunea în vara anului 1916 de resurse superioare celor angajate de Germania imperială, dar utilizarea acestora lăsa mult de dorit din diferite cauze. Totuși, la 24 iunie a început un devastator foc de artilerie în vederea străpungerii liniilor inamice în zona râului Somme. Se dorea astfel degajarea trupelor ce se apărau în Regiunea Verdun și dezvoltarea ofensivei care să permită recuperarea teritoriului ocupat din 1914. Bătălia de pe Somme a început pe 1 iulie 1916 și s-a încheiat pe 18 noiembrie după 141 de zile de lupte de tranșee din care au rezultat peste un milion de morți, răniți și dispăruți din rândurile britanicilor, francezilor și ale germanilor.

Bătălia de pe Somme a demonstrat din plin că Antanta dispune de o artilerie mai puternică și care era capabilă să deverseze mari cantități de proiectile. A fost obținută și superioritatea aeriană în sector și, în plus, au fost lansate în confruntare tancurile. Industria mobilizată era pregătită pentru războiul total și livra tot ce cereau generalii în cantități greu de închipuit înainte de 1914.

Germania a suferit o adevărată hemoragie de oameni și au fost înregistrate în sector după actele militare 57.982 de luptători morți din toate gradele, 1.662 fiind ofițeri. Era o hemoragie greu de oprit și noii recruți erau din ce în ce mai slabi din punct de vedere biologic și al instrucției.

În plus, militarii britanici au luat 31.076 prizonieri, ceea ce echivala cu 31 de batalioane complete sau trei divizii. Nu era mult, dar infanteria germană avea deja probleme în ceea ce privește menținerea efectivelor din prima linie. Francezii au trimis în lagăre 41.605 inamici, ceea ce va duce în 1917 la o repliere pe Linia Hindenburg pentru ca diviziile Reichului să facă economie de oameni și să asigure acoperirea eficientă a Frontului de Vest.

Germania n-a mai avut suficiente efective pentru formarea unor mase de manevră care să ducă ofensive decisive și a urmat eșecul din cursul anului 1918. Ultima ofensivă a fost impresionantă, dar pierderile din anii anteriori n-au mai asigurat rezervele copleșitoare.

Sursă imagine: Wikimedia Commons