Timpul trece și șterge amintirea evenimentelor istorice, ceea ce permite apariția unor teorii istoriografice ce pot fi definite drept adevăr științific. Nu este de mirare când s-a ajuns să se scrie că trupele române n-au făcut prea multe fapte de arme în prima conflagrație mondială și mai mult i-au încurcat pe bravii aliați ruși, cei care au fost obligați să trimită armate întregi în ajutorul aliatului din Carpați. Oare nu cumva se lupta împotriva aceluiași inamic?
Istoricii au mereu tendința să simplifice și să emită generalizări, dar faptele pe teren au fost complet diferite de ceea ce scriu cei ce stau în cabinete luxoase și călduțe. Antanta era superioară în forțe Puterilor Centrale în anul 1916, dar nu reușea să se impună. Mai mult. Diviziile germane erau în ofensivă la Verdun și puneau mari probleme comandamentului francez. A fost nevoie să intre în acțiune și Armata română, dar lipsa de coordonare a conducerii marilor puteri aliate a dus la prăbușirea rezistenței diviziilor românești în fața unui inamic ce sporea în fiecare zi.
Partea interesantă este că militarii români au reușit lovituri spectaculoase și încă puțin documentate, cu un rol important în diminuarea forțelor inamice. O astfel de acțiune s-a produs la Ghecet, un sat ce se află pe malul opus orașului Brăila. Era decembrie 1916 și forțele Puterilor Centrale au reușit să provoace retragerea trupelor ruse din Dobrogea. Un batalion german a ocupat satul și se pregătea să se refacă după lupte și marșuri. Militarii Reichului au avut parte de o mare surpriză. Două vedete românești au apărut ca de nicăieri și au început să tragă din plin cu cele două tunuri de calibrul 47 mm și cu mitralierele. Se considera că inamicul era înfrânt și nu mai este capabil de acțiuni ofensive, dar niciodată la război nu se știe ce minuni se pot produce. Luptătorii germani au luat-o la fugă, abandonând armament, echipament și răniți, cei care au fost luați prizonieri. A fost un mic dezastru tactic și o catastrofă la nivel strategic. Germania avea o uriașă lipsă de personal pentru toate categoriile de arme și un om lipsă mărea decalajul față de Antanta.
Raidul de la Ghecet a fost o victorie recunoscută de autoritățile ruse și britanice prin decorarea a doi participanți. Din păcate, nu se precizează încă numărul celor capturați și cantitățile de arme, Germania fiind inferioară și la capitolul armament Antantei. S-a descurcat numai prin folosirea tehnicii de captură până la capitularea din 11 noiembrie 1918. Aurel Schiffleers și locotenentul Nicolae Steriopol au fost cei doi comandanți care au stricat bucuria luptătorilor germani în Dobrogea, cei ce erau satisfăcuți că au provocat retragerea armatei ruse. Descrierea realizată de Virgil Alexandru Dragalina ar trebui aprofundată.
Au fost istorici români care au putut să scrie că militarii români n-au făcut prea multe fapte de vitejie în prima conflagrație mondială, dar se poate pune întrebarea logică unde erau luptătorii din Antanta când Puterile Centrale cu armate inferioare concentrau forțe numeroase împotriva României pe toate frontierele.
Sursă imagine: Flickr