Anul 1991 a adus o surpriză politică de proporții: prăbușirea Uniunii Sovietice. Imperiul ideologic apărut în anul 1917 trebuia să fie veșnic, ridicat pe baze științifice, și ar fi trebuit extins la nivel planetar. Au fost făcute eforturi deosebite în domeniul industrial, a sporit producția de armament la valori incredibile și rezultatul final a fost o prăbușire a întregului sistem, fisurile fiind făcute de fostele granițe ale republicilor unionale.
A apărut la granița cu Polonia un stat numit Belarus cu o suprafață de 207.595 km², cel care avea o populație de peste 10 milioane de cetățeni. Țara era situată pe drumul direct dintre Europa occidentală și Rusia, ceea ce ar fi fost o poziție favorabilă pentru dezvoltarea industriei și, mai ales, a comerțului. Natura și situația internațională erau favorabile locuitorilor, dar au intrat în ecuație politicienii.
Era anul 1986 și lumea se pregătea de 1 Mai, marea sărbătoare din lagărul comunist. Vremea era frumoasă și primăvara îndemna la trăirea intensă a vieții. Nici nu bănuiau locuitorii că liderii politici de la Moscova îi condamnase de ani buni la o moarte lentă. A sărit în aer reactorul numărul 4 al centralei de la Cernobîl și întreaga Europă a fost afectată de radiații, dar RSS Bielorusă a fost prima atinsă de norul radioactiv și populația nici n-a fost avertizată pentru a se lua minime măsuri de precauție. A urmat o scădere a natalității în paralel cu creșterea mortalității, ceea ce a dus la scăderea populației. Nu se știe exact câte ființe au fost trimise în recile morminte de asasinul invizibil. Puțini au aflat că reactoarele de la nord de Kiev, ridicate într-o zonă mai pustie din punct de vedere demografic, nu aveau vreo legătură cu viața oamenilor de rând. Erau create special pentru a produce plutoniul necesar armelor nucleare, dar exista riscul unor explozii devastatoare. Se spune că autoritățile americane au trimis avertismente privind pericolele sistemului, dar conducerea de la Moscova avea nevoie de armament și Kievul era un uriaș arsenal. Nu puteau fi luate în seamă sfaturile imperialiștilor, cei ce încercau să submineze prin orice metodă lagărul ridicat după ideile lui Marx, cele definite drept un adevăr absolut.
Președintele Aleksandr Lukașenko a avut origini în fostul KGB și a promis să facă un Belarus puternic din 1994, dar se știe că orice declarație politică are rezultate exact opuse ideilor exprimate în textele oficiale. A reușit doar să instaureze o dictatură de tip stalinist astfel încât au fost rupte relațiile cu Uniunea Europeană și a fost orientată întreaga economie spre Rusia. Provocările de la granița vestică au obligat Polonia să ridice garduri ca pe vremea fostului lagăr comunist. Începerea ostilităților din Ucraina a dus și la blocarea frontierei sudice, președintele de la Minsk favorizând invazia rusă. Doar opoziția populației și a militarilor a dus la evitarea unui nou dezastru demografic în rândurile bărbaților prin participarea la ostilități ce se dovedesc deosebit de costisitoare și de sângeroase.
Alexandr Lukașenko s-a confruntat din 2020 și cu criza sanitară provocată de coronavirus. Se spune că un agent al poliției politice nu este capabil să conducă un stat și mereu acesta are idei mai mult decât periculoase pentru populație. Dictatorul de la Minsk, născut în 1954, recomanda să se lucreze în agricultură și se punea accent pe viața sportivă, pe trupul puternic. Vaccinurile vestice n-au fost agreate și a fost ales cel rusesc denumit Sputnik V. Decizia a dus la o catastrofă demografică, dar dictatorul a mers mai departe cu ideile șocante și nu vrea să renunțe la putere. Se știe că orice persoană cu vârsta de peste 60 de ani nu mai poate face față stresului unei funcții înalte. Au pierit fără să fie înlocuiți prin nașteri 94.121 de belaruși, ceea ce înseamnă peste un procent din populația țării. Coronavirusul a secerat în masă în anul 2021 și a făcut ravagii și-n 2022, scăderea fiind de 54.907 de suflete. Dacă datele publicate în mediul virtual sunt exacte, anul 2023 a rămas în istorie prin natalitatea redusă de doar 65.000 de bebeluși, cu aproape 9.000 mai puțini decât în 2022. A fost o reflectare a situației de teamă socială pe fondul războiului de la graniță. În plus, este și o formă de protest împotriva dictatorului ce vrea bărbați doar pentru armată.
Belarus este modelul de stat în care se poate vedea ce înseamnă căderea în trecut a unui conducător înaintat în vârstă și afectat de beția puterii. Chiar dacă declară oficial că muncește din greu pentru a aduce fericirea locuitorilor, se ajunge la o atmosferă de lagăr în stilul criminal al Uniunii Sovietice. Nu poate să existe fericire în Belarus, mai ales că au fost aduse arme nucleare și trupe rusești, cele ce vin și uită să plece.
Micul Stalin de la Minsk mai vrea un mandat de președinte pentru a duce până la capăt misiunea de nimicire a locuitorilor din statul aflat la periferia lumii rusești.
Sursă imagine:Wikimedia Commons