Antichitatea a cunoscut meteoricul organism statal clădit prin sabie și sânge de către Alexandru Macedon, cel care a dus o armată cu efective reduse dim nordul lumii grecești până-n India. Puternica formație denumită falanga macedoneană nu era renumită prin mobilitate, dar s-a putut deplasa prin deșert, munți și peste fluvii cum nu văzuseră grecii. A fost o epopee care a stârnit fantezia altor conducători militari, cei care au fost impresionați de amploarea confruntărilor și de obstacolele naturale străbătute de trupe ce mergeau pe jos. Roma a pornit de la un mic oraș de pe malul fluviului Tibru și a urmat o expansiune sistematică împotriva tuturor țărilor ce aveau resurse sau deranjau cumva conducerea marii puteri. Dacia a fost ocupată până unde bogățiile subsolului se găseau în cantități impresionante și erau relativ ușor de exploatat. Imperiul roman s-a extins pe trei continente, dar s-a prăbușit în secolul al V-lea d. Hr.
A fost o dispariție a gloriei militare și părea să fie pentru totdeauna, dar cărțile au păstrat faima ideii de imperiu în lumea europeană decăzută. Bizanțul, supraviețuitorul Romei, a fost copiat de către Rusia și de Imperiul otoman. Lumea catolică a fost o sursă de energie din care să se dezvolte Imperiul carolingian și apoi Sfântul Imperiu roman de neam german. Au urmat operele realizate de Napoleon și Mussolini, dictatorul fascist pierzându-și viața în 1945. Forța tunurilor părea să fi șters ideea imperială din mentalitățile europene, dar mulțimile sunt pline de iluzii și conducătorii inutili vând tot felul de lozinci ce gâdilă orgoliul celor mulți.
Cercurile de conducere de la Moscova sunt dominate de combinații de teze preluate din naționalismul rus, ortodoxie și comunism, fiecare autor venind cu idei despre cucerirea de teritorii care să aducă resurse și oameni într-un organism statal care să stăpânească Europa și Asia, chiar întreaga lume. Atacarea Ucrainei la 24 februarie 2022 a fost o nouă etapă din obținerea de spațiu vital, cel care ar fi adus resurse minerale și fabrici de armament absolut necesare dezvoltării organismului militar. Unele uzine erau deosebite în domeniul producției cu destinație specială și fuseseră dezvoltate de Stalin încă din perioada interbelică și apoi modernizate și extinse. Erau o pradă ideală în vederea refacerii forței de distrugere de odinioară și ar fi fost interesante șantierul naval de la Nikolaev sau fabrica de tancuri din Harkov. Bune ar fi fost și stocurile de arme rămase din era sovietică, dar apărătorii s-au încăpățânat să reziste în fața forței brutale a Rusiei și acum sunt consumate vechile rezerve. Chiar oameni cu proteze au continuat să lupte pe un front lung de peste o mie de kilometri și se folosește orice este ucigător.
Visul imperial s-a prăbușit în noroiul Ucrainei împreună cu cele 120 de avioane pierdute în mod sigur până la 23 martie 2025. Aparatele de zbor sunt scumpe și greu de înlocuit Moscova a fost obligată să mobilizeze noi trupe în raport cu ceea ce a deplasat la 24 februarie 2022 și au fost complet distruse 2.746 de tancuri, un total înregistrat de către oryxspioenkop.com pe baza interpretării imaginilor până la 23 martie 2025. Armata ucraineană a reușit să tocească vârful de lance al forțelor de tancuri și să distrugă o parte din aviația rusă cu un deosebit potențial de distrugere. Marea problemă a planificatorilor ruși este legată însă de consumul de muniții, o armată modernă dispunând de numeroase tipuri de proiectile. Au fost epuizate rezerve importante din epoca încheiată în anul 1991 și s-a trecut la stocurile mai noi sau chiar au fost aduse cantități importante din Coreea de Nord. Armata ucraineană a reușit să lovească depozite uriașe precum cel de la Toropeț din septembrie 2024, dar au fost și lovituri asupra unor acumulări de muniție la nivel tactic. Luptele continuă cu furie și artileria cere noi și noi lovituri pentru a pisa pozițiile ucrainene. Este un efort economic greu de suportat de orice stat de pe planetă, dar Rusia trebuie să facă eforturi pentru a reconstrui imperiul clădit de înaintași. Nu contează nici măcar pierderile în oameni în putere și nu prea au avut importanță viețile a peste 97.000 de bărbați în putere. Sunt numai cei identificați prin analizarea informațiilor din mediul virtual, dar numărul real trebuie să fie mult mai ridicat. Biserica ortodoxă susține efortul de război în vederea extinderii influenței asupra creierelor ucrainene. Precum Roma de odinioară, Rusia slăbită trebuie să ducă un război de cucerire de amploare, dar lipsa cuceririi întregii Ucraine cu toate resursele intacte este un adevărat dezastru din punct de vedere strategic. Un imperiu are nevoie de bogății enorme pentru a se susține, cheltuielile cu aparatul militar și cu administrația fiind greu de suportat fără să genereze sărăcie și tensiuni sociale. Gloria marii federații este iluzorie și multe comunități trăiesc cu ajutorul a ceea ce au moștenit din epocile anterioare. Parcă Robinson Crusoe este la modă în regiunile îndepărtate și izolate, statul făcând investiții doar dacă există un interes militar evident. Infrastructura a fost deficitară și pe timpul Uniunii Sovietice, dar acum se degradează rapid în timp ce se caută gloria prin glodul ucrainean.
Tunurile rusești bat pe toate sectoarele de front, dar multe au tăcut pentru vecie în urma contraloviturilor. Statul trebuie permanent să aducă noi întăriri, ceea ce provoacă o epuizare treptată a resursei materiale. Problema gravă este că populația vastei federații îmbătrânește în fiecare zi prin dispariția tineretului pe câmpul de luptă. S-a produs deja o modificare demografică dramatică prin scăderea numărului de bărbați în putere, dar conducerea de la Kremlin merge înainte cu cruzimea împotriva locuitorilor din ambele state. Nu poate să fie decât criminală până la capăt și nu contează decât ideea de expansiune prin orice mijloace. Un centru de putere se bucură de respectul maselor cât timp este dur și, mai ales, ferm în deciziile pe care le ia. Orice slăbiciune poate să ducă la prăbușire rapidă în favoarea altor grupări și Rusia a cunoscut răsturnarea țarului Nicolae al II-lea și apoi venirea la conducere a bolșevicilor în noiembrie 1917.
Împărații romani au ridicat construcții impresionante prin dimensiuni până la prăbușirea vastului stat, dar acestea nu aduceau un progres viața popoarelor supuse. Conta în mod deosebit prestigiul imperiului și a fost absolut normal să se prăbușească în ruine. Luxul de stat a fost generator de decădere, populațiile urbane fiind prea numeroase și lacome de resurse cu muncă mai puțină. Conducătorii sovietici și apoi cei ruși au investit în gigantice orașe precum Moscova și Sankt Petersburg, dar acestea sunt adevărate găuri negre din punct de vedere economic. Întreținerea lor rămâne un coșmar logistic și Ucraina ar fi fost prada ideală din punct de vedere economic.
Sursă imagine: Wikimedia Commons