Conducerea Rusiei imperiale a pus bazele unei industrii care să producă din plin mărfuri interesante pentru creşterea prestigiului internaţional şi pentru extinderea teritorială cu orice preţ. Istoricii contemporani se vaită mereu că nu existau suficiente fabrici în vastul imperiu, dar nu existau probleme în domeniul militar. Totuşi, generalii erau nemulţumiţi de ceea ce se realiza şi doreau mai mult. Oare de ce nu se găseau mărfuri pentru comerţul internaţional şi nici arme suficiente pentru trupele ţariste?
Explicaţia este simplă: dezvoltarea flotei de război cu orice preţ. Şantierele navale au primit din anul 1909 comenzi pentru realizarea de cuirasate de tip dreadnought din clasele Gangut şi Împărăteasa Maria, opt vapoare fiind puse în construcţie. Acestea erau terminate sau aproape finalizate până-n anul 1917 şi Rusia dispunea astfel de opt nave militare dotate cu tunuri de calibrul 305 mm, capabile să respingă crucişătoare de bătălie germane dotate cu piese de calibrul 280 mm. Artileria principală de la bord era comparabilă cu ceea ce se găsea în dotarea flotelor marilor puteri maritime, dar mereu se poate mai mult. Erau în lucru în anul 1917 patru crucişătoare de bătălie impresionante prin tunurile de calibrul 356 mm. Chiar dacă era cerere mare de muniţie pentru diviziile de infanterie şi pentru artileria armatei, statul investea în mod deosebit în domeniul naval şi importa guri de foc de mare calibru din Marea Britanie.
Mişcarea bolşevică a primit un sprijin financiar deosebit din partea Germaniei şi a reuşit în octombrie 1917 o lovitură de stat prin care a preluat puterea de la un guvern ce nu avea prestigiu în rândurile maselor, mereu interesate de un conducător hotărât şi care oferă iluzii cu tărie. Comuniştii au început lupta prin orice mijloace pentru extinderea autorităţii la întregul spaţiu al Rusiei imperiale şi au reuşit în timp să învingă orice opoziţie.
Iosif Stalin n-a fost mulţumit de ceea ce au făcut zişii luptători pentru libertate şi egalitate în numele unei ideologii de extrema stângă. Haosul economic generat de evenimentele din octombrie 1917 au dus la oprirea lucrărilor la crucişătoarele de bătălie şi nu s-a mai reuşit reluarea procesului industrial complicat din punct de vedere tehnic. Nici angajaţii pricepuţi n-au mai existat, mulţi pierind în evenimente sau fugind spre zone liniştite. Au fost limitate şi contactele cu lumea capitalistă, ceea ce a dus în final la dezmembrarea carenelor ce erau asamblate în proporţie de cel mult 65%. Cuirasatele sunt nave solid realizate, dar evenimentele au evoluat astfel încât Kremlinul mai dispunea după încheierea războiului civil doar de trei unităţi pentru modernizare.
Iosif Stalin a dat ordin să se facă eforturi pentru aducerea acestora la standardele perioadei interbelice, dar tunurile de calibrul 305 mm nu mai erau potrivite pentru o luptă maritimă cu opozanţi dotaţi cu piese având diametrul interior al ţevilor cel puţin de 356 mm. Au fost căutate soluţii pentru găsirea unor proiecte interesante de nave şi de artilerie grea, în paralel urmând să fie formate efectivele de muncitori şi capacităţile industriale de producţie.
Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie a fost lăudată tot timpul de propaganda comunistă, dar se ştie că orice atinge serviciul format din politruci este o mare minciună. Tocmai acele evenimente au dus la distrugerea unui sistem economic şi statal care funcţiona admirabil în condiţiile desfăşurării unui război mondial pentru care omenirea nu fusese pregătită. Flota a fost nimicită cu tot personalul priceput şi astfel expansiunea comunistă a fost încetinită suficient de mult pentru ca lumea occidentală să se organizeze şi, mai ales, să evolueze.
Sursă imagine:Wikimedia Commons