Ziua de 14 iulie este sărbătorită ca Zi Națională a Franței amintind de căderea celebrei închisori Bastilia în mâinile revoluționarilor francezi din 1789, eveniment încă păstrat pentru simbolistica puternică ce o oferă, a puterii unui popor ce a urmat idealurile de libertate, egalitate și fraternitate. Revoluția Franceză a fost importantă pentru Franța, dar și pentru Europa și restul lumii din simplul fapt că s-a luptat pentru dorințe și idei iluministe ce fac parte astăzi din viața oricărei țări democratice, iar victoria unor simpli francezi de rând împotriva teribilei închisori stă ca dovada a cât de dorită era schimbarea la sfârșitul secolului XVIII.
Revoluția s-a întâmplat datorită a două motive, primul fiind criza financiară și socială profundă prin care trecea Franța condusă de Ludovic al XVI-lea (1754-1793) provocată de datoriile și cheltuielile militare excesive, plus favorizarea aristocrației în fața poporului. Al doilea motiv a fost Iluminismul, curent intelectual din secolele XVII și XVIII ce promova idei noi despre viață, economie, societate, dar și politică cu propuneri de organizare a statelor în jurul principiilor de libertate, egalitate în fața justiției și separare a puterilor în stat, iar statul să existe pentru a-i permite fiecărui individ să-și caute fericirea în viață după cât îl ține ambiția, talentul și munca. Idei care bineînțeles erau în contradictoriu cu ce se baza societatea europeană în acea perioadă. Dar francezii, sătuli de situația în care se găsea națiunea lor, au găsit în Iluminism imboldul necesar pentru a crede în schimbare. Revoluția începută în 1789 și terminată oficial o decadă mai târziu în 1799 a dus la execuția lui Ludovic al XVI-lea și a distrugerii vechi structuri politice și sociale ce stăpânea Franța.
Când revoluția era încă abia începută, ziua de 14 iulie 1789 sărbătorită azi a văzut căderea unei închisori numite Bastilia, un eveniment fără importanță strategică atunci dar care avea să însemne enorm pentru francezi și pentru care au dorit să păstreze ziua ca sărbătoare națională. Închisoarea a fost inițial o fortăreață construită în estul Parisului în secolul XIV ce avea scop defensiv împotriva englezilor cu care francezii se confruntau atunci în Războiul de 100 de ani. Clădirea era la vremea ei una dintre cele mai puternice fortificații, cu ziduri masive și opt turnuri. Construcția avea să devină închisoare de stat începând cu domnia lui Ludovic al XIII-lea, iar domnia fiului său avea să înceapă să încarcereze persoane fără dreptul la replică, fără proces, folosind ordine regale care ignorau procesul juridic numite lettres de cachet. Printre cei care și-au văzut libertatea răpită de zidurile închisorii s-au numărat oameni ale căror idei pe hârtie deranjau, precum Voltaire, Diderot și Marchizul de Sade. Bastilia devenise în mentalul colectiv un simbol al opresiunii și tiraniei, al încercării monarhiei de a-și menține puterea cu orice preț.
Simbol ce a persistat chiar dacă nu prea mai era folosită, în 14 iulie aflându-se între zidurile ei doar 7 prizonieri. Victoria din acea zi nu aducea un mare avantaj și părea nesemnificativă, revoluționarii fiind în căutarea de arme și praf de pușcă, dar știrea căderii a fost puternică. Un simbol al opresiunii găsindu-și sfârșitul marca un semn pentru francezi nu numai că e nevoie de schimbare, dar și că schimbarea e posibilă. Revoluția începuse iar Bastilia era motivația suficientă că și poporul poate lovi suficient de tare. Ludovic al XVI-lea avea să-și piardă și coroana dar și capul pe eșafod în ziua de 21 ianuarie 1793. Fostul său poporul a dorit să păstreze amintirea căderii Bastiliei și evenimentul a tot fost comemorat deceniile următoare, iar în 1880 a devenit oficial și Zi Națională a Franței, sărbătorind unitatea franceză ale cărei libertate, egalitate și fraternitate au fost suficiente pentru a sparge groasele ziduri ale dinastiei de Bourbon.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
