Autoritățile de la Moscova, personal tovarășul Stalin, au făcut totul pentru a minimaliza ajutorul dat de către aliații vestici împotriva naziștilor și s-a ajuns la concluzia că aceste livrări au fost nesemnificative s-au chiar erau trecute cu vederea în scrierea lucrărilor despre Al Doilea Război Mondial. Istoricii au muncit mult pe linia partidului și au reușit să inoculeze ideile maselor, mediul virtual fiind perfect pentru promovarea cerințelor unor centre de putere.
Uniunea Sovietică a fost invadată începând din 22 iunie 1941 și tancurile au reușit să ajungă până la periferiile Moscovei. Armata Roșie părea să-și revină în iarna anului 1942, dar frontul a fost spart catastrofal și coloanele de tancuri s-au revărsat spre Stalingrad, oraș industrial de importanță strategică prin fabricile de armament. O altă grupare de forțe a înaintat până-n Cecenia. Ofensiva părea de neoprit și parcă se vedeau sondele de la Baku, sursa de combustibil lichid fiind un premiu pentru unitățile motorizate. Situația era dificilă, dar Marea Britanie a avut conducere hotărâtă să salveze lagărul socialist. Au fost trimise 1.647 de tancuri din patru tipuri, ceea ce echivala cu opt divizii blindate complete. Par puține raportat la un război mondial, dar în vreme de conflict este absolut necesar să fie armament mult și disponibil în cât mai scurt timp. Era dificil să fie strânse mașini pentru alcătuirea unor mari unități și temutul Wehrmacht avea probleme să angajeze un număr suficient de tancuri din moment ce multe erau distruse, altele în diferite faze de asamblare și de transport. Alte mașini erau în reparații, durata acestora variind în funcție de numărul de piese de schimb disponibile. Diviziile Reichului erau din ce în ce mai subțiri în ceea ce privește efectivele și chiar în 1941 au fost mari unități cu doar 143 de tancuri.
Tancurile britanice erau uzate moral din cauza folosirii unor tunuri de calibrul 40 mm, dar au sosit livrările americane de mașini cu armament greu. Au fost expediate 1.825 de exemplare sau echivalentul a nouă divizii.
Au fost trimise și materiale strategice precum aluminiul bun la asamblarea de motoare și astfel au fost produse mase de avioane și tancuri. Armata Roșie a avut astfel resurse în vederea operațiunii de la Stalingrad și presiune a fost exercitată pe tot frontul, militarii germani fiind șocați de valurile succesive ce păreau inepuizabile.
Ajutorul occidental a fost consistent în condițiile în care flote întregi au fost utilizate pentru protejarea convoaielor de nave comerciale ce se îndreptau spre porturile sovietice din nordul înghețat. Multe vapoare au ajuns în adâncuri īn urma atacurilor efectuate de submarine și aviație. Fluxul a fost pornit im 1941 și n-a putut să fie oprit.
Conducerile de la Londra și de la Washington au făcut livrări de armament care n-au ținut cont de interesele propriilor trupe și acțiunile Aliaților au fost întârziate. Grav este că astfel de politici au favorizat o creștere a mortalității în rândurile militarilor aliați.
Sursă imagine: University of Connecticut