O știre venită în ziua de 17 mai 2024 aduce informația că premierul actual al României este de acord să fie reluate lucrările la Canalul Dunăre-București pentru a transforma capitala în port la fluviu și astfel să ajungă un munte de mărfuri în marele oraș și să plece mașini și utilaje ale industriei prelucrătoare. Chiar dacă ideea săpării unui canal sau a regularizării râului Argeș, cel ce periodic producea inundații și viituri, era deosebit de veche, abia în timpul lui Nicolae Ceaușescu în 1986 au fost începute ample lucrări cu ajutorul forței de muncă a recruților.
Ideea li se pare politicienilor genială, mai ales că opera hidrotehnică a fost terminată în proporție de 60%. A tot fost repetată după evenimentele din decembrie 1989 drept o soluție bună pentru progresul economic al regiunii București. Politicienii nu precizează că dictatorul comunist a inițiat aceste vaste lucrări în beton armat fix în perioada în care se efectuau plățile în contul datoriei externe și populația stătea la coadă pentru o coajă de pâine și nu s-a adus vreun câștig pentru locuitorii supuși experimentului politic comunist. Presupusul patriot de la București a dat bani grei pentru a lua utilaje din Cehoslovacia și din Uniunea Sovietică. Oamenii piereau din cauza lipsei de medicamente și de alimente, dar dictatorul avea fantezii cu un canal gigantic.
Realizarea unui canal a fost o nebunie a liderului comunist ce era bolnav de megalomanie în combinație cu diabet în faza dependenței de insulină. Totul se combina cu dorința îndeplinirii modelului stalinist și nu avea vreo legătură cu rațiunea și fericirea cetățenilor români.
Orașul București are legătură feroviară cu portul Constanța și de acolo pot fi aduse cu trenul orice mărfuri de pe piața globalizată. Calea ferată este dublă și electrificată, ceea ce permite un trafic intens. În plus, Autostrada Soarelui asigură aprovizionarea rapidă cu mărfuri cu masă mică și preț ridicat.
Amenajarea hidrotehnică nu este necesară. Vapoarele cu marfă pot ajunge pe Dunăre în portul Giurgiu și apoi să fie descărcate în trenuri și sistemul cu containere permite o manipulare rapidă a unui mare volum de produse. Există două linii ferate cu un singur fir, dar podul de la Grădiștea de peste Argeș a fost lăsat rupt de vreme îndelungată. Se adaugă livrările pe cale rutieră din port sau pe Podul Prieteniei.
Portul de la Giurgiu poate să fie dublat de cel de la Oltenița, dar instalațiile de încărcare-descărcare nu s-au bucurat de atenția guvernanților. Calea ferată este tot cu un fir și neelectrificată.
O informație din presa românească anunța că în gara Vaslui au fost descărcate într-o singură zi din martie 2021 1.120 tone de ciment sosite în 25 de vagoane tocmai de la Câmpulung Muscel. Orașul București ar putea fi aprovizionat fără probleme dinspre județul Argeș cu materiale de construcție, lemn și automobile. Gările orașului și cele din București aveau sau se pot reface rapid numeroase linii secundare pentru manevrarea încărcăturile grele. Un vagon poate să aducă chiar 80 de tone de piatră de construcție. Vapoarele pot lăsa încărcătura în portul Drobeta-Turnu Severin și apoi să fie trimise spre capitală. Există și varianta sosirii de garnituri de la Brăila și Galați. Autotrenuri de mare capacitate vin cu produse pe toate șoselele ce se întâlnesc în capitală.
Vapoarele au fost mijloace de transport potrivite pentru mărfurile voluminoase și cu preț redus. Patronii caută astăzi să comprime timpul de transport și astfel să obțină profit cât mai repede și cât mai mare. Transportul auto asigură o livrare rapidă pentru prețul potrivit și astfel consumul crește. Capitala României este aprovizionată acum pe calea aerului cu mărfuri prețioase prin câștig și astfel piața a fost inundată de flori olandeze.
Bucureștiul este un fel de tornadă ce atrage mărfuri din întreaga lume și din țară prin toate mijloacele de transport. Investițiile în infrastructură ar elimina iluzia canalului rentabil de pe Argeș. Puterea dictatorului comunist este dominantă asupra creierului celor ce nu înțeleg că portul Duisburg este rentabil deoarece se află într-o regiune cu firme puternice, consumuri mari plăți pe măsură în euro. Se imită un dictator care avea obsesii cu uriașe canale după model stalinist, politicienii fiind capabili să îngroape banii în orice este mare și poate să fie prezentat drept o realizare cu rol aducător de voturi. Administrațiile sunt mereu atrase de ideea risipirii banului public deoarece fondurile nu sunt personale și pot aduce niște comisioane frumoase.
Dictatorul comunist a lăsat infrastructura în paragină pentru canale și urmașii la putere vin periodic cu obsesia transportului fluvial, un proiect și mai gigantic fiind prezentat de Bulgaria, Sofia dorind canal de la Ruse la Varna de 178 km. Abia în anul 2024 se deschide podul de la Grădiștea și astfel trenurile pot ajunge direct de la Giurgiu sau din Bulgaria în București, dar garnituri de marfă pot ajunge și prin Videle. Au fost necesari 19 ani pentru refacerea zonei afectate de apele Argeșului. România și Bulgaria au nevoie de trenuri, de camioane noi și de politicieni raționali.
Sursă imagine: Wikimedia Commons