Poporul român, absolut nemulțumit de actualii politicieni ce au grijă sa-și sporească averile în chip nemăsurat, a început să caute un conducător care a fost interesat de țară și, cum memoria socială este deosebit de scurtă, a fost găsit în persoana lui Nicolae Ceaușescu, cel ce oferea locuri de muncă și, mai mult, a reușit să achite datoria externă a țării. Au fost unele lipsuri, adică nu se mai găsea nici măcar banala pâine, dar a fost o realizare măreață a regimului și a poporului român. Oare să fie corectă interpretarea maselor?
Se poate spune că este corectă deoarece în aprilie 1989 Nicolae Ceaușescu anunța că nu mai sunt datorii externe nici măcar către statele socialiste. Mai mult. Erau alte țări ce aveau datorii către conducerea de la București. Ar fi trebuit să fie un fel de paradis terestru în patria comunistă, dar magazinele erau tot goale și așa au rămas până-n decembrie 1989. Nici în anii următori n-au fost suficiente mărfuri pe cât ar fi dorit cetățenii să cumpere. Sărăcia era universală pe meleagurile românești. Cum se explică fenomenul?
Soluția este simplă și este oferită chiar de către Nicolae Ceaușescu. Acesta a spus până la moarte că este internaționalist și ar fi cântat versuri din Internaționala înainte de execuția de la Târgoviște. Nimic românesc! Dictatorul comunist a dorit să participle la revoluția mondială și a finanțat industria sovietică prin achiziții mari de armament, cele care au înfometat poporul român până când nici măcar pâine nu mai avea. Au fost aduse în anul 1978 rachete de tip Scud-B, cele mai puternice arme din dotarea artileriei, și fiecare avea o masă de 6.350 kg și încărcătura de luptă ajungea la 985 kg. Chiar dacă precizia lăsa de dorit, puterea explozibilului era suficientă pentru a distruge concentrări de trupe sau zone industriale. Mai ușoare și mai mobile erau rachetele denumite Luna-M și acestea au sosit în anul 1982. Acestea aveau la start masa de 2.450 kg și ajungeau până la 70 km. Erau mai grele decât cele din varianta inițială, aduse începând din anul 1962, și care aveau fiecare o masă de 2.240 kg. Primele rachete balistice importate au fost cele de tip R-11 ce aveau masa de 4.660 kg și unitățile pentru utilizare au fost formate și au început instruirea din anul 1961.
Acest armament necesar cuceririi întregii planete nu era util poporului român și era deosebit de scump. Uniunea Sovietică mai făcea pomeni cu aliații, dar rachetele erau pe bani sau produse alimentare bune și multe.
Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu au fost ascultători vasali ai Kremlinului și au sacrificat resursele economiei românești pentru a întreține și dota o armată uriașă în raport cu veniturile și a fost normal să apară datoria externă către ambele lagăre. Dezmățul financiar trebuia cumva plătit și s-a făcut experimentul cu plata forțată a sumelor ce aparțineau creditorilor. Renunțarea la unele programe de înarmare ar fi fost suficientă pentru a evita apariția dezechilibrelor financiare sau apoi trecerea la infometarea poporului.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 204/1977