Anul 1989 a adus căderea regimului comunist în varianta Ceaușescu și s-a trecut la un sistem democratic plin de nostalgici după trecutul de ocupație. Modul în care s-a guvernat a dus însă la o întoarcere a poporului român cu fața spre trecut și s-a ajuns la concluzia că înainte era mai bine și conducătorul comunist a fost patriot, iubitor de neam și priceput în problemele administrative.
Documentele consultate în arhivele secrete până la evenimentele sângeroase din decembrie 1989 de către istoricul Petre Opriș surprind adevărata imagine a celor care păreau la televizor niște oameni blânzi, înconjurați de copii cât mai nevinovați prin vârsta fragedă. Militarii comuniști din cercurile înalte au primit promisiunea că vor fi cumpărate avioane MiG-21 de ultimă generație, dar partea sovietică a anunțat că nu poate să satisfacă dorințele liderului de la București. Moscova se considera obligată să aprovizioneze două fronturi importante și pe care nu dorea să le piardă în favoarea capitaliștilor: Vietnam și Egipt. Totuși, Kremlinul nu putea să lipsească un stat din lagărul socialist de apărare și a oferit 12 avioane de vânătoare și două de antrenament.
Politica Moscovei părea să fie un fel de bătaie de joc la adresa unui aliat. Cum să livrezi numai 24 de procente din ceea ce s-a cerut din aparatele de front? Se stătea și mai prost la capitolul aparate de instrucție. Grav era că lansatoarele multiple de rachete Grad și transportoarele blindate nici nu erau prevăzute spre livrare în 1969. Ar fi trebuit ca liderii comuniști să fi fost mulțumiți de situație, să spună că înțeleg importanta dirijare de armament pe cele două direcții și apoi banii ar fi putut să ajungă cumva la populație sau în economie.
Nicolae Ceaușescu și generalii au fost deosebit de nemulțumiți de decizia Moscovei și au protestat. S-a cerut respectarea înțelegerii. Se observă că elitele comuniste nu aveau vreo legătură cu neamul pe care-l reprezentau. Era evident că partea sovietică nu era interesată să atace un stat aliat în timp ce era preocupată de problemele globale. O agresiune capitalistă era exclusă din moment ce nu exista graniță comună și se vedea că elitele vestice erau interesate să facă afaceri grele cu liderii roșii. Armamentul putea să fie adus în timp și tranșele mici ar fi permis aducerea de modele modernizate. Cruda realitate a fost că Nicolae Ceaușescu dorea să demonstreze că este pe linia partidului de revoluție mondială și trebuie să doteze o armată pregătită să cucerească întreaga planetă in vederea transformării acesteia intr-un unic lagăr. Nu contau sacrificiile economice pentru acumularea de armament. Marele război ideologic urma să fie unul fără milă și îndurare și de aceea autoritățile de ocupație impuneau creșterea natalității și nu era vorba de vreun interes pentru fericirea neamului românesc și a minorităților naționale.
Nicolae Ceaușescu cerea avioane, tancuri și lansatoare multiple de rachete de la sovietici, cei care ofereau instructori de zbor și de întreținere pentru MiG-uri. Erau livrate și planuri pentru asamblarea locală de armament comun în cadrul Organizației Tratatului de la Varșovia, o fabrică în plus contând în cadrul efortului militar dedicat răspândirii unei utopii politice cu origini în opera și faptele unui oarecare om numit Karl Marx.
Nicolae Ceaușescu a dus aceeași politică până la evenimentele din decembrie 1989 și de aceea apărut datoria externă și apoi problema achitării în ritm forțat a acesteia. Oamenii erau înșelați cu lozinci despre comunistul bun și despre patriotism și nu erau găsite alimentele de bază.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 17/1970