Conducerea de la București era solicitată să intre în război de către liderii ambelor blocuri militare implicate și fiecare tabără promitea teritorii deținute de cealaltă. Antanta a reușit să câștige competiția diplomatică și la 27 august 1916 trupele române au trecut frontiera în Transilvania. A urmat însă contraofensiva germană și a fost pierdută chiar capitala. A urmat o retragere prin glod până la linia Siretului și frontul a fost stabilizat cu ajutorul diviziilor rusești, în sfârșit sosite în ajutorul aliatului epuizat. S-a scris că a fost o campanie dezastruoasă și au fost căutați vinovați pentru catastrofă, insuficiența tunurilor fiind considerată cauza principală pentru rezultatele din timpul luptelor. Artileria nu avea muniție, tunurile erau puține și vechi și ofițerii nu aveau suficientă experiență de război, ceea ce era normal și logic.
Istoricii români sunt obișnuiți să emită repede concluzii și apoi să le apere cu tărie de parcă ar fi pe front. Gura de foc de bază era tunul Krupp de calibrul 75 mm, cel ce era comparabil cu dotarea din domeniu a armatelor timpului. Se adăugau obuziere Krupp de calibrul 105 mm, cele ce lansau proiectile cu masa de 14 kg. Artileria grea, cea provenită în special din piese de cetate puse pe afet, completa puterea de foc a unităților cu mare capacitate de distrugere. Se adăugau piesele de calibre reduse sau mai vechi, suficiente pentru copleșirea trupelor existente în preajma frontierelor.
Eșecul din 1916 a fost provocat de sosirea masivă a diviziilor germane antrenate și cu artilerie din belșug. În plus, tirul era dirijat din avioane sau cu ajutorul instrumentelor optice de ultimă generație. Ofițerii români nu aveau experiență de front și erau executate orbește ordine date de superiorii ce nici pe hartă nu se uitau. Tunurile rămase s-au descurcat de minune în anul 1917 și au contribuit la victoriile din sudul Moldovei. A fost sporită pregătirea servanților, au fost aduse proiectile noi și s-a îmbunătățit dotarea cu instrumente optice. A apărut chiar dirijarea din avion a focului bateriilor.
Artileria trupelor române a fost numeroasă și puternică în raport cu potențialul României, dar nu s-a luat în calcul reacția furioasă a Berlinului. Deplasarea unei puternice artilerii a generat un factor favorizant al înfrângerii Puterilor Centrale, dar meritul unei țări mici este greu de recunoscut de către cei ce vor mereu glorie.
Sursă imagine:Wikimedia Commons