constantin doncea
5

Constantin Doncea și paradisul terestru

Ionel-Claudiu Dumitrescu | 4 Octombrie 2024 | Nr. 845

Liderul comunist a venit pe lume în anul 1904 în localitatea Cocu și nu s-a caracterizat în tinerețe prin inteligență și voință de muncă. A preferat să provoace tulburări și a intrat în Partidul Comunist din România, grupare ce milita pentru distrugerea țării în numele unei ideologii pe care Doncea oricum nu putea s-o înțeleagă. Arestat de către autorități, agentul străin a reușit să fugă în patria socialistă și a fost antrenat de către NKVD în tehnici de sabotaj. A ajuns apoi în România cu ajutorul tancurilor sovietice și a fost un om de încredere al partidului până când Gheorghe Gheorghiu-Dej a decis că este timpul să schimbe garnitura de la putere cu oameni noi și verificați, fără să fie permanent revoltați că sunt foști ilegaliști.

Constantin Doncea a fost foarte supărat de această lovitură dată de dictatorul de la București, dar a trebuit să să profite de relațiile pe care le avea pentru a face față încercărilor vieții. Rămânea totuși un om al sistemului și era temut din cauză că era văzut ca un om de încredere al serviciilor secrete sovietice. S-a descurcat până când a murit în noiembrie 1973. Abia atunci organele statului au primit un denunț și ofițerii din Miliție au mers la proprietățile defunctului.

Reprezentanții statului au rămas cu gura căscată atunci când au văzut ceea ce a strâns un membru al partidului ce promova egalitatea și lupta împotriva proprietății private. Au fost descoperite în urma cercetărilor 239 de tablouri ale pictorilor români cunoscuți. Erau o avere din moment ce fuseseră realizate de către pictori renumiți, cei mai renumiți fiind Nicolae Grigorescu sau Ștefan Luchian. Se adăugau 35 de sculpturi, 20 de vase decorate, 535 de icoane valoroase prin vechime și calitatea execuției și 8.581 de cărți cu o valoare totală de 140.000 lei. Se adăugau colecții de monede, medalii, ilustrate și timbre.

Obiectele de artă au fost apreciate de către experți după preturile epocii la suma de 2.229.000 de lei. Era o sumă enormă pentru acele vremuri și este greu de crezut că banii necesari tranzacțiilor au fost obținuți prin muncă legală.

Autorii recensământului cultural au muncit intens, dar au lucrat în sensul subevaluării operelor de artă. Suma totală nu avea cum să fie corectă din moment ce existau opere de Nicolae Grigorescu și timbre cap de bour. Se spune că au fost identificate 199 de cărți vechi și rare. Prețul mediu pe fiecare volum a fost de numai 16 lei. Lumea comunistă era foarte ciudată când era vorba de aprecierea culturii și nu puteau să fie strânse de către un colecționar manuale școlare.

Documentul publicat de istoricul Mihnea Berindei demonstrează că nomenclatura comunistă trăia într-un lux orbitor, ce tindea să-l egaleze pe cel al nobililor de odinioară. Satrapii promovați de Moscova aveau grijă să-și asigure toate plăcerile vieții în timp ce populația era convinsă că se luptă împotriva ideii de proprietate privată și că liderii trăiesc foarte modest.

Sursă imagine: Adevărul.ro