Orice lucrare de istorie contemporană precizează că statul român a avut noi legi fundamentale în anii 1948, 1952, 1965 și 1991, cele comuniste suferind modificări atunci când dorea conducerea de partid. A fost o bogată activitate în acest domeniu legislativ și multă energie a fost consumată până la găsirea unor formulări plăcute autorilor. Partidele au mereu grijă să producă ambalaje frumoase pentru faptele pe care le vor face.
Actele fundamentale din perioada comunistă aveau numeroase părți negative și chiar s-a inventat un minister al poliției politice în 1952 pentru zdrobirea neamului românesc ce nu era pe gustul partidului adus la putere de tancurile sovietice în 1945. Partea proastă a fost că nu aceasta a fost cea mai rea constituție și întotdeauna se poate și mai rău. Documentul cel mai negativ a fost Directiva NKVD din 2 iunie 1947 privind modul în care serviciile secrete urmau să se implice în conducerea și funcționarea statelor din lagărul comunist. Acest text este uluitor prin prevederile ce urmau să aducă o veșnică sclavie popoarelor din Europa de Est.
Erau 45 de mari puncte precizate în document și acestea au fost aplicate cu o energie demnă de o cauză mai bună. Domeniului educației i se acorda o atenție deosebită în vederea formării de turme ascultătoare. Nu era interesant un învățământ de performanță, care să genereze oameni capabili să gândească și să revoluționeze diferite domenii de activitate. Eliminarea Geneticii din programele de studiu a însemnat o rămânere în urmă la capitolele Medicină și Agricultură, mereu fiind importate soiuri noi de plante sau animale de montă din lumea capitalistă.
Se stabilea în mod special îndepărtarea din școli și universități a profesorilor capabili și înlocuirea lor cu persoane slab sau mediocru instruite. Mai mult. Numirile urmau să fie făcute cu acordul Securității. Ultimul punct al documentului era și mai interesant. Se prevedea ca la universitate să intre elemente din cele mai de jos categorii sociale și care nu doreau să învețe, ci doar să obțină o diplomă. S-a produs o degradare deosebită a învățământului și a început o goană disperată după hârtii și cunoștințe care să asigure ascensiunea socială. Cei ce erau pe placul nomenclaturii avansau și apoi nenoroceau populația prin deciziile pline de fantezii bolnave. Domnia lor nu s-a încheiat în decembrie 1989.
Serviciul secret a reușit astfel să dea o lovitură mortală statelor comuniste, inclusiv Uniunii Sovietice. Securiștii căutau dușmani ai poporului și sabotori, dar cei care au dat lovitura de grație sistemului au fost tocmai cei din poliția politică. Au fost luate unele măsuri de îmbunătățire după 1960, dar n-a fost suficient, mai ales că personalul instruit se scurgea peste graniță la prima ocazie.
Instituția numită pe scurt Securitatea a fost cel mai mare dușman al neamului românesc înainte și după 1989 prin tot ceea ce a făcut împreună cu celelalte organe represive ale statului comunist. A reușit să formeze un mare lagăr în care deținuții politici munceau pentru satisfacerea dorințelor celor ajunși la putere în frumoasele palate de la Kremlin. Se păstra o iluzie de libertate, dar serviciile secrete supravegheau să fie cât mai multă atmosferă de lagăr egalitarist.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 85/1945