4

Convenția de armistițiu din 12 septembrie 1944 și exterminarea neamului românesc

Ionel-Claudiu Dumitrescu | 12 Septembrie 2024 | Nr. 814

Tancurile sovietice au fost înfrânte în primăvara anului 1944 în apropiere de Târgu Frumos prin utilizarea tancurilor Tiger și Panther, dar situația s-a schimbat radical în august. Comandamentul sovietic a concentrat în stil clasic mase de tancuri, tunuri și avioane pentru zdrobirea pozițiilor defensive româno-germane. A fost un prăpăd apoi pentru ambele tabere, dar la București s-a considerat că trebuie efectuată o schimbare de direcție și s-a cerut primirea în alianța antihitleristă. În stilul clasic stalinist, semnarea actelor a fost tărăgănată până când tancurile T-34 au trecut de capitala României și astfel orice prevedere putea să fie stabilită de Kremlin după propria plăcere.

Documentul din 12 septembrie 1944 a fost numit Convenție de armistițiu între România și Uniunea Sovietică, SUA și Marea Britanie, dar actul era un dictat la fel de criminal precum cel impus în iunie 1940. Puterile democratice au privit cu plăcere cum locuitorii din spațiul românesc erau incluși în lagărul comunist, mult mai odios decât cel nazist, și se știa că Stalin dorește realizarea revoluției mondiale. Neamul românesc urma să dispară prin transformarea în poporul sovietic și cele mai dure metode urmau să fie puse în practică de către poliția politică.

Convenția de armistițiu pleca de la un fals, adică România era vinovată de agresiune împotriva Uniunii Sovietice, și astfel s-a ajuns să fie impuse despăgubiri de război în valoare de 300.000.000 de dolari și din text rezultă chiar că era o sumă mică, doar Aliații erau pozitivi în istorie și miloși. În realitate, suma era o povară incredibilă pentru poporul român. Este posibil ca la nivel de mare putere să fi fost puțin, dar pentru o țară devastată tocmai de către zișii eliberatori urma să fie un dezastru financiar. P-51 Mustang era un avion de vânătoare care i-a șocat prin performanțe pe piloții germani și avea avantajul că putea să acționeze la nivel strategic. Nu exista ceva comparabil în tabăra sovietică și era evident saltul tehnologic dintre cele două lumi. Banii ceruți de Moscova echivalau cu 5.882 de exemplare, ceea ce ar fi fost copleșitor de mult pentru oricare putere majoră a Axei. Mai puteau să echivaleze cu aproape 77.000 de case din SUA la prețurile din 1938.

Să nu se creadă cumva că exista vreun pic de milă la Moscova pentru masele populare de la vest de Prut. Tocmai era în plin proces de desfășurare jefuirea sătenilor de către eroii Armatei Roșii, practică acceptată de către comandamente cu condiția ca trupele să avanseze cât mai rapid. Exista însă o prevedere prin care România trebuia să restituie bunurile luate din Uniunea Sovietică și a urmat o transformare a României într-o adevărată mină de aur care să susțină economia de război a lagărului socialist. Se lua tot ceea ce era interesant din punct de vedere economic și tehnologic sub pretext că erau bunuri naziste, sovietice sau intrau la despăgubiri de război.

Conducătorii României au fost împușcați pentru că au adus dezastrul țării prin implicarea în război, dar adevăratul coșmar a fost declanșat de către Moscova la nivel planetar și România a fost obligată să se apere în Marele Război pentru apărarea patriei prin toate mijloacele. A fost o victimă a politicii anunțate de Stalin încă din ianuarie 1924: toate popoarele urmând să fie incluse în lagărul comunist. A avut ghinionul să fie o putere mică din punct de vedere militar și petrolul din zona Prahova a transformat-o în prada favorită a dictatorului comunist.

România a plătit zise despăgubiri peste puterile ei și a apărut foametea cumplită din anii 1946 și 1947, cea care a generat o mortalitate excesivă în exteriorul arcului carpatic, oamenii recurgând la toate buruienile și la coajă de copac pentru supraviețuire. Canibalismul a apărut între Prut și Nistru.

Există rapoarte ale jandarmilor din județul Buzău în care se scrie clar că oamenii mâncau pâine făcută din pământ și sare. Acesta a fost rezultatul politicilor staliniste de jefuire a poporului român până la exterminare fizică, sistem cunoscut în Ucraina sub denumirea de Holodomor. Manualele de Istorie nu amintesc masacrul de după încetarea ostilităților și astfel mai sunt mulți naivi ce pot crede că regimul adus și menținut de tancurile sovietice a fost pozitiv pentru români. Autoritățile din România au ascuns sub colbul uitării nimicirea poporului român, proces început în forță în anul 1940. Ideile lansate de Kremlin au fost nimicitoare începând cu cei guvernați și apoi nenorocirile erau exportate.

Sursă imagine: Observatorul Prahovean