Ziua de 9 septembrie 1948 a rămas în istorie și prin proclamarea independenței statului care va avea titulatura de Republica Populară Democrată Coreeană pentru a sublinia cea mai avansată formă de guvernare din istoria peninsulei ce se află în calea taifunurilor Oceanului și ale invaziilor de tot felul. Liderul Kim Ir-Sen promitea să asigure un viitor luminos numai sub dominație comunistă. Poporul coreean a scăpat de ocupația japoneză și a fost apoi înregimentat sub steagurile roșii pentru cucerirea întregii peninsule. Iosif Stalin avea încredere în conducătorul de la Phenian și i-a oferit armament greu pentru începerea unei campanii de eliberare.
Ziua de 25 iunie 1950 a adus un nou război în numele ideologiei comuniste și tancurile T-34 și-au demonstrat potențialul împotriva unui inamic slab înarmat și puțin numeros. Au urmat apoi ostilități până la moartea lui Stalin și noua conducere de la Kremlin a considerat că experimentul coreean nu dă rezultate în raport cu cheltuielile enorme. Uniunea Sovietică trebuia să aprovizioneze forțele coreene și pe cele chineze trimise în ajutor. Proiectul de cucerire a planetei prin Coreea a eșuat și dușmanul a demonstrat că este puternic și, mai ales, hotărât. Aventura lui Kim a costat poporul coreean circa 300.000 de militari morți și țara a fost devastată de bombardierele americane de la un capăt la altul.
Dinastia Kim n-a fost impresionată de ororile conflictului și a rămas păstrătoarea ideilor lui Stalin de cucerire a lumii capitaliste și este întreținută o armată numeroasă ce depășește pragul critic de un procent din totalul populației. Țara are doar două căi de evoluție: prăbușirea economică sau cucerirea vecinului bogat din sud. Au fost importate mari cantități de tehnică de luptă sovietică pentru a se realiza o superioritate numerică și tehnică împotriva celor de la sud de Zona demilitarizată. Se estimează că numai din modelul T-54/55 au fost aduse peste 2 000 de exemplare. Cum tehnica militară este scumpă, conducerea de la Phenian a ordonat dezvoltarea unei producții interne de blindate grele. Nu se cunoaște ritmul producției anuale, dar prelucrarea oțelului sub formă de tanc implică prea multe materiale de înaltă calitate și energie electrică. Este absolut normal ca nivelul de trai să fie deosebit de scăzut în raport cu resursele țării. Muzeul de tancuri este completat cu cel din aviație informațiile existente astăzi identificând modele de avioane sovietice până la MiG-17. Armament prea mult înseamnă că statul nu are posibilitatea să-l modernizeze sau să-l înlocuiască.
Tancurile sunt arme ofensive prin excelență, dar sunt prea lente în comparație cu poftele dictatorilor comuniști. A fost dezvoltată o industrie dedicată asamblării de rachete balistice și acestea sunt folosite pentru amenințarea vecinilor capitaliști. Puține state dezvoltă programe de rachete balistice din cauza costurilor de producție, dar detaliul financiar este lipsit de importanță în comunism.
Proiectilele cu rază lungă de acțiune n-au o valoare prea mare din cauza preciziei scăzute și a numărului prea mare de posibile ținte. S-a trecut la dezvoltarea de focoase nucleare și aceasta este noua Sabie a lui Damocles. Populația suferă de lipsuri alimentare pentru întreținerea unei costisitoare industrii de armament care a transformat țara intr-un uriaș muzeu în aer liber. Supradimensionarea forțelor armate are impact asupra calității tehnicii de luptă și războiul cu mari mase de oameni este ceva vetust, depășit. Tehnica militară de tip sovietic s-a dovedit deosebit de vulnerabilă la armele moderne în timpul Războiului din Irak și s-a confirmat în timpul celui din Ucraina.
Dinastia Kim este doar o nouă dovadă că există morți vii, cei ce vor cu orice orice preț să aplice niște idei inventate de un gânditor evreu din spațiul german în secolul al XIX-lea și apoi răspândite de temutul Stalin. Militarismul și teroarea nu pot asigura dezvoltarea gândirii creatoare și orice stat totalitar este condamnat să involueze.
Coreea de Nord a rămas muzeul în aer liber în care pot fi studiate: cultul personalității, industrializarea forțată, urbanizarea artificială, politica de spălare a creierului prin propagandă de partid, teroarea poliției politice, militarizarea societății, izolarea de ideile evoluate din Occident, slaba dezvoltare a agriculturii etc. Coreea de Nord a fost o sursă de inspirație pentru Nicolae Ceaușescu în anul 1971 și nici acum nu este prea departe.
Orice popor supus unui partid socialist sau comunist ajunge treptat să trăiască la nivel de lagăr de concentrare și Coreea de Nord este exemplul viu al efectelor induse de totalitarismul egalitarist. Adevărul este că nu există om care să se considere egal cu ceilalți.
Coreea de Nord a sărbătorit în stil tradițional comunist ziua eliberării, dar într-o dictatură totul este pe dos. A fost introdusă o nouă formă de dominație a unei grupări politice ce exploatează intensiv restul populației. Poporul nu este luat în seamă când se discută de mărețele proiecte ce n-au vreo legătură cu nevoile populației. Statul nu este nici democratic din moment ce este militarizat și dominat de poliția politică. Poporul coreean tocmai a comemorat 75 de ani de sclavie ideologică impusă de un conducător străin în 1945 și proclamată în septembrie 1948.
Coreea de Nord este un stat ce este ținut în viață de către China, conducerea de la Beijing fiind puțin dornică să vadă o lume liberă la graniță. Marele stat asiatic este doar de fațadă deschis către lume, în realitate fiind aceeași lume bântuită de idei staliniste.
Sursă imagine: Wikimedia Commons