România contemporană este o țară în plin avânt economic și afacerile merg ca unse, mai ales atunci când au parte de sprijinul politicienilor și autoritățile cu atribuții pe linie de control stau mai prost cu vederea. Problema este că afacerile implică și manipularea unor produse periculoase și oricând se pot produce dezastre dacă nu se respectă normele de protecția muncii și cele tehnice. Așa a fost cazul recent de la Crevedia, județul Dâmbovița, din 26 august 2023. O firmă distribuitoare de gaz petrolier lichefiat n-a avut instalațiile necesare, a fost închisă de către autorități, dar continua să funcționeze de aproape patru ani. Descărcarea substanțelor gazoase a dus la scăpări de substanțe inflamabile și a fost suficientă o țigară aprinsă pentru a se produce o primă explozie. A doua detonare a fost și mai devastatoare și era normal din moment ce erau în zonă șase cisterne. Au rezultat 58 de victime din care două au pierit. A fost nimicită o întreagă familie, soț și soție. Au fost spulberate cisternele, casele din apropiere și automobilele parcate în zonă. A fost ca o explozie generată de o armă termobarică.
Televiziunile s-au repezit cu o lăcomie deosebită asupra subiectului și au prezentat imagini cât mai îngrozitoare de la fața locului și au acuzat autoritățile de neglijență, ceea ce nu se poate spune că nu este adevărat. Nu s-a reușit amenajarea unui spital de arși nici măcar după trista experiență de la Colectiv. Poporul este sătul de aceste imagini de groază și în mentalul colectiv democrația nu este bună decât pentru a fura politicienii mult și bine. Nu mai este ordine și țara nu se mai bucură de prestigiu internațional ca pe vremuri.
Se caută o epocă de glorie și un conducător glorios. Cum memoria socială este de scurtă durată, Nicolae Ceaușescu corespunde descrierii de conducător cinstit, ferm și capabil să instaureze disciplina în toate domeniile. Atunci nu erau nici atâtea dezastre. Era o epocă de liniște și fericire. Parcă avea dreptate și apărut de propagandă cu strălucitoarea Epocă de aur. O astfel de gândire indică o situație deosebit de periculoasă: mulțimile s-ar închina unui nou dictator în orice clipă.
Realitatea este că și in vremea domniei lui Nicolae Ceaușescu au fost catastrofe senzaționale prin amploare, dar presa timpului nu prea avea voie să prezinte sau să insiste și astfel totul se ștergea din amintirile poporului. Minciuna și neștiința sunt plăcute publicului larg.
Un caz de dezastru industrial este suficient pentru a demonstra că au fost și în comunista eră catastrofe memorabile la nivel istoric. Exista în județul Hunedoara un lac plin cu deșeuri toxice de la exploatările miniere. Aceasta era imaginea negativă a dezvoltării accelerate a exploatării resurselor de roci purtătoare de metale, dar periculoasele iazuri de decantare erau ascunse prin văile montane acoperite de păduri. O astfel de amenajare industrială exista la Certej și a fost declarată sigură la un control din anul 1971. Aceasta era părerea autorităților, dar se realizase un fel de bombă cu ceas prin graba în care erau luate deciziile. Lacul ucigaș se afla în amonte de locuințele oamenilor și la 30 octombrie 1971 s-a produs nenorocirea. Barajul s-a rupt și au rezultat 89 de morți și 76 de răniți. Grav era că mai fusese o rupere cu cinci ani mai devreme, dar atunci n-au fost victime și s-au făcut reparații de mântuială. Se știe că se recomanda în epocă reducerea cheltuielilor cu orice preț. Economia socialistă era o economie a economiilor, idee foarte dragă lui Leonid Brejnev.
Interesant este un alt aspect. Nămolul toxic provoca răni grave la nivelul pielii și nici hainele nu rezistau la acțiunea corozivă. Se vede că nici înainte și nici după 1989 nu s-a reușit să se realizeze spitale în care pielea să fie în centrul atenției medicilor. Ar fi fost utile în vreme de pace și-n caz de război. Pacienții cu arsuri mari au probleme speciale și nu pot fi așezați în saloane obișnuite. Delăsarea este trăsătura dominantă a autorităților din România.
Chiar dacă timpul a trecut și medicina a evoluat, sistemul sanitar românesc n-a fost pregătit pentru situații arzătoare și a fost necesară deplasarea răniților în Uniunea Europeană. Oare cum s-au descurcat medicii din 1971? Oare se mergea pe principiul a avut zile?
Sursă imagine: HotNews