Anul 2007 a rămas în istorie prin începerea unui fenomen de criză prin prăbușirea speculațiilor din sectorul imobiliar american și apoi fenomenul s-a extins la nivel planetar. Patronii au tăiat din veniturile salariale și statele au mărit impozitele în vederea sprijinirii unor companii definite drept strategice.
Fiecare stat din epocă avea propria gaură neagră financiară precum există în galaxii, dar problemele erau mai vizibile în cazul Puterilor industriale. China era în plin avânt economic și până-n 2012 s-a muncit intens în vederea finisării vaporului Liaoning, prea complicat pentru a fi terminat în timp scurt. Nu se avea experiență în domeniu și a fost normal să se înainteze greu. Nu se realizează un portavion în fiecare zi și colosul metalic a absorbit fonduri uriașe, materiale de primă calitate și energie electrică în toată perioada de lipsuri planetare.
RSe va spune că era prea mic portavionul chinezesc și nu putea să afecteze cumva economia mondială. Un adept conservator al ideilor despre recesiune pare să aibă dreptate, dar în Japonia muncitorii lucrau de zor la asamblarea a două unități navale de nouă generație. Se numeau Hyuga și Ise și au fost în șantier în perioada 2006 – 2011. Erau tot portavioane și fiecare poate să fie platformă de lansare pentru 18 aparate de zbor. Au fost până prin 2012 consumatoare de resurse în timpul funcționării. Avioanele utilizate pe nave au o construcție specială și reprezintă un vârf tehnologic pentru a fi superioare celor pe care inamicul ar putea să le folosească în largul oceanelor.
Navele de luptă de tip portavion au fost întotdeauna dificil de proiectat, asamblat și utilizat. Armate de oameni au muncit pentru funcționarea aerodromurilor plutitoare și același fenomen s-a manifestat în timpul zisei recesiuni care a început în 1929. Atunci a fost realizată unitatea numită USS Ranger, prima navă proiectată special în vederea lansării de atacuri de pe apă și era revoluționară în raport cu giganții proveniți din foste vapoare cuirasate. A fost doar un antrenament pentru următoarele portavioane.
Orice istoric va spune că numai trei portavioane erau prea puține pentru a schimba cursul finanțelor mondiale când se plângea de sărăcie cu glas de foc. Problema este că și Marea Britanie s-a prins în cursă și a început dezvoltarea celor două unități din Clasa Queen Elizabeth. Au fost începute în 2009 și 2011 prin punerea chilelor, dar proiectele au consumat multă energie intelectuală înainte. Aveau o lungime de 284 de metri și lățimea punții ajungea la 73 m. Se forma astfel o insulă modernă pentru deplasarea și lansarea avioanelor de ultimă generație. Asamblarea sistemelor sofisticate și apoi testarea acestora au durat până-n 2019. Au avut dreptate unii specialiști când au spus că problemele s-au resimțit până când a început pandemia, dar n-au precizat despre cine și cum au fost tocate fondurile.
Flotele militare au fost dezvoltate în vederea obținerii hegemoniei regionale sau mondiale și întotdeauna au fost deosebit de scumpe în ceea ce privește asamblarea, funcționarea și întreținerea. Se spune că a fost recesiune din 2007 și efectele ar fi fost resimțite chiar până la începerea pandemiei de coronavirus, dar puțini sunt cei ce înțeleg ce resurse au fost consumate cu portavioanele construite atunci.
Flota de război înseamnă o consumare a resurselor bugetare și fondurile trebuie să fie obținute de undeva. Soluția a fost și este simplă: se ia de la populație. Salariile, pensiile sau investițiile în scoli și spitale sunt considerate prea lipsite de importanță în raport cu obiectivele strategice urmărite de politicieni mărunți. Așa a procedat Stalin de s-a ajuns la teribila foamete denumită astăzi Holodomor.
Sursă imagine: Wikimedia Commons