Se povestește că sistemul de producție capitalist este periodic bântuit de probleme grave de funcționare și acestea sunt cunoscute sub denumirea de criză economică, recesiunea din 1929 fiind legendară prin consecințele întinse pe un deceniu. Elitele societății și savanții de renume n-au reușit să rezolve această proastă funcționare a lumii afacerilor.
O problemă economică deosebit de gravă a pornit tot din SUA în anul 2007, dar de această dată pârjolul planetar a avut drept cauză problemele din domeniul imobiliar. Fenomenul a fost descris în detaliu de către presa ahtiată după senzațional și politicienii epocii au făcut totul pentru frânarea valului nimicitor și au reușit să limiteze consecințele prin mărirea impozitelor, reducerea drepturilor salariale și prin finanțarea firmelor definite drept de importanță strategică. Nivelul de trai al populației și funcționarea statelor contau mai puțin în mintea elitelor epocii. S-a reușit prin 2012 să fie adusă economia pe linia de plutire, dar situația n-a fost perfectă în toate regiunile planetei.
Realitatea a fost că epoca de recesiune n-a fost legată de problemele imobiliare din SUA, ci de o uriașă politică de sifonate de fonduri în vederea obținerii de profit cu orice preț în afara statelor ce controlează strict nediluat de afaceri. Oamenii bogați nu sunt interesați de țările din care provin, ci vor să facă afaceri accelerate în zisele paradisuri fiscale, zone sau state în care miliardarii scăpați de sub control fac orice vor. Fluxurile de capital se scurg precum sângele în timpul unei hemoragii și visează cu orice preț să acumuleze munți de bani pe care să-l investească rapid.
Statul Panama nu se află în centrul atenției presei din întreaga lume și este o regiune în care banii pot fi investiți fără să fie controlată sursa veniturilor și nici impozite nu sunt plătite. S-a produs o înflorire imobiliară a zonei și era chiar anul 2007 când a început ridicarea unui zgârie-nori de dimensiuni gigantice. A devenit cea mai înaltă clădire din America de Sud, dar apoi a rămas numai în zona Americii Centrale. A costat 400 milioane de dolari și a fost terminat în anul 2011. Este o bijuterie a tehnicii mondiale ce ajunge până la 284,4 m și o suprafață de 252.000 m².
Se observă că s-a spus și s-a scris mult despre o problemă imobiliară pe piața americană, dar se investea mult în străinătate. Afacerea a fost realizată parțial de către Donald Trump și numele i-a figurat în cazul hotelului până-n 2018. A fost preluat apoi de imperiul JW Marriott.
Hotelul impresionant, ce seamănă cu o velă, este în continuare o sursă de venituri ce sunt puțin controlate de vreo entitate statală și este absolut normal ca restul populației să aibă un nivel de trai scăzut. Seamănă cumva dezvoltarea accelerată a capitalismului cu ridicarea imensele clădiri comuniste ce erau necesare aparatului de propagandă.
Perioada de criză a fost acea epocă în care afacerile au fost accelerate după cum au dorit miliardarii planetei scăpați de sub control și care urăsc tot ceea ce înseamnă lege, democrație și drepturile omului. Sunt interesați numai de propriul capital și duc războaie crâncene pentru obținerea de noi sfere de influență. Se consideră un fel de divinități atotputernice ce pot rezolva orice și sunt capabili să aducă prosperitatea unor întregi popoare. Aceasta este o iluzie, epoca de recesiune fiind cea în care firmele au făcut economii majore prin tăierea salariilor și reducerea numărului de angajați.
Crizele economice sunt provocate de către elitele popoarelor, cele veșnic nemulțumite cu ceea ce au. Sistemul de producție capitalist este însă acuzat de toate nenorocirile pentru că nu poate fi pedepsit.
Așa s-a întâmplat și la Marea Criză Economică din 1929. Recesiunile sunt adevărate tornade financiare ce înghit fondurile în vederea realizării de afaceri pe alte meleaguri. Caracterul este greu de găsit în mediul de afaceri.
Sursă imagine: Wikimedia Commons