Presa și politicienii din întreaga lume au stabilit în cel mai clar mod că în anul 2007 a fost o mare problemă pe piața imobiliară din SUA și a urmat o contagiune mentală, patronii din întreaga lume având afacerile date peste cap de tot felul de frici. A urmat un marasm economic în care elitele vremii au încercat cu orice preț să salveze firmele definite drept strategice și banii de la bugete au curs către mediul de afaceri. Veniturile populațiilor erau reduse și impozitele mărite în vederea ajutorării băncilor, acele companii renumite pentru eficiență. Se zice că marasmul economic ar fi durat până prin 2012, dar unele regiuni nu și-au revenit ani buni după începerea redresării. Economia concurențială cunoaște astfel de fenomene periodice și nu se pot opune elitele societății unui fenomen devastator, planetar. Sistemul se reglează în timp și procesul de evoluție spre bunăstare este reluat.
Realitatea a fost complet diferită și se muncea mult. Cohorte de specialiști din firme mai mult sau mai puțin renumite au lucrat la dezvoltarea de arme speciale și din 2007 au început testele cu GBU-57, o bombă de 13,6 tone ce poate să fie utilizată numai de către bombardiere invizibile B-2 Spirit din cauza masei mari. Fiecare aparat poate lua la bord câte două dispozitive explozive destinate străpungerii protecției unor obiective adânc îngropate în sol și abia în 22 iunie 2025 au ieșit la lumină. Numărul lor este secret, dar costurile de producție sunt tot ridicate din cauza materialelor speciale utilizate.
Se poate spune că o bombă nu poate să arunce o economie în aer, chiar dacă este specială din toate punctele de vedere. Conducerea de la Washington este prea serioasă în domeniul armelor pentru a nu avea în studiu și alte modele, unul singur putând să ducă la un eșec sau la impas tehnologic. GBU-43 MOAB a fost denumită în 2003 Mama tuturor bombelor și a fost dezvoltată pentru o masă de 9.850 kg. Industria a livrat oficial doar 15 exemplare din motive evidente: noul model își depășea mama.
Și aceste două modele sunt prea puține pentru a deregla economia mondială. Rusia avea o conducere ce nu se putea lăsa mai prejos și a fost dezvoltată o armă supranumită Tatăl tuturor bombelor. A fost testată la 11 septembrie 2007 și ar fi conținut 7,1 tone de exploziv nou și devastator, o variantă convențională în locul celor nucleare de tip tactic. Bombardiere de tip Tu- 22M, Tu-95 și Tu-160 ar fi capabile să ducă spre ținte astfel de dispozitive. Nu se cunoaște numărul armelor produse, dar depozitele secrete sovietice și apoi rusești aveau mari surprize, unele până când au fost lovite de forțele ucrainene. Și mai secrete sunt forțele militare ale Beijingului, dar nu se poate să nu existe bombe de mari dimensiuni pentru avioanele H-6.
Marile puteri au trecut la dezvoltarea de bombe grele pentru distrugerea obiectivelor de importanță strategică, dar acestea au avut o producție limitată din cauza costurilor ridicate și nici nu se profila la orizont un război de amploare. Era importantă doar confecționarea unor exemplare pregătite pentru lovituri de tip ciocan împotriva unui inamic adormit și apoi industria să poată reface stocurile. Conducătorii au preferat arme mai mici și mai mobile precum rachetele Iskander de 3,8 tone, cele ce puteau fi multiplicate ușor și disimulate în teren. Au început să fie desfășurate din 2006 și deja au fost testate pe viu în Georgia anului 2008.
Sunt numai câteva exemple de produse speciale explozive ce erau asamblate în anii de criză economică și care erau menite să asigure superioritatea armatelor ce le dețineau. Au ieșit la lumină masiv în Ucraina din 2022 și în Iran în 2025. Războiul este o afacere bună și nu cunoaște crize deoarece politicienii sunt darnici cu uzinele speciale.
Sursă imagine: Wikimedia Commons