Se știe din discursurile politicienilor și din presa timpului că în anul 2007 a început o recesiune economică din cauza prăbușirii pieței imobiliare din SUA. Fenomenul, comparat imediat cu Marea Criză Economică de supraproducție din perioada interbelică, a durat până prin 2012 și unele regiuni de pe planetă au fost afectate și mai târziu. Au fost luate măsuri numeroase de redresare prin investiții de stat, acordarea de ajutoare către firme renumite de importanță strategică, mărirea de impozite, reducerea de salarii și alte venituri ale populației și prin limitarea cheltuielilor instituțiilor publice. Firmele particulare au procedat la diminuarea salariilor și a numărului de angajați. Răul a avut astfel efectele diminuate drastic și mulți politicieni au putut să se declare luptători împotriva nenorocirii economice pentru a rămâne în funcțiile plăcute prin avantajele financiare.
Această imagine de nenorocire universală a rămas în cărțile de Istorie și este descrisă în cele mai negre culori de către specialiști în domeniu și-n formulări meșteșugite, șlefuite în ani de studiu. Volume groase au scos mulți autori din anonimat și criză. Acest consens parcă ridică unele semne de întrebare și se pune întrebarea dacă nu cumva anumite cercuri de putere și interese au fost interesate să cultive imaginea dezastruoasă și apoi s-a mers tot înainte pe făgașul realizat de cei ce au avut faimă și prestigiu.
Realitatea a fost că epoca de recesiune a fost un timp al uriașele investiții și al marilor afaceri la nivel planetar. Conducerea de la Beijing a dorit să investească în domeniul energetic și au fost puși ochii pe Fluviul Albastru care are un potențial energetic deosebit. Munca a început în 1994 și scumpele turbine au început să fie montate îndeosebi în perioada 2003-2012, un singur generator ajungând la 6.000 t. Au fost instalate 32 de turbine de câte 700 MW fiecare și astfel sistemul energetic chinez a primit o centrală care a înghițit 22,5 miliarde de dolari. Lacul de acumulare a ajuns la o suprafață de 1.084 km², orașe întregi fiind inundate fără milă și îndurare în numele progresului. Singapore este un stat cu o suprafață de numai 736 km² și Hong Kong abia ajunge la 1.114 km², chiar dacă este o forță ce contribuie la dezvoltarea economiei la nivel planetar.
Perioada 2007-2012 a fost o epocă a construcțiilor mărețe și Hidrocentrala Trei Strâmtori este un exemplu despre amploarea afacerilor atunci când se spunea că nu sunt bani și nu se realizează lucrări uimitoare pentru istorie. Numai oțel ar fi fost utilizat până la o masă de 463.000 t în baraj. Autorii continuă să scrie că a fost recesiune pentru a se ascunde faptul că firmele au făcut afaceri bune cu ajutorul oamenilor politici. Alstom, ABB, Kvaerner, Voith și Siemens au făcut afaceri grele cu lumea comunistă și nu se poate spune că autoritățile chineze n-au fost generoase. S-a repetat povestea cu Stalin din perioada interbelică și din cel al Marii Crize Economice.
Geografia lumii a fost schimbată atunci când se spunea că este recesiune pentru a se realiza îndeplinirea obiectivelor de partid și de stat. Nu s-a ținut cont de mediu și munți întregi au fost măcinați pentru a ajunge ciment în uriașul dig. Minereurile au fost prelucrate pentru a se transforma în oțel și aluminiu în vastele rețele de transport spre Shanghai. N-a existat pic de milă pentru mediu în fața expansiunii economice și nici soarta oamenilor strămutați n-a contat pentru regimul roșu. Se urmărește doar atingerea obiectivului numit revoluția mondială.
Sursă imagine: Wikimedia Commons