Marea Criză Economică a izbucnit în toamna anului 1929 și a avut efecte devastatoare asupra orașelor ce depindea e industria grea, cea care realiza diferite tipuri de mașini. Fenomenul s-a întins până-n septembrie 1939, atacul german asupra Poloniei punând practic capăt recesiunii în urma masivele comenzi de stat.
Poveștile au fost repetate de 95 de ani și au ajuns să fie universal acceptate. A căzut bursa și a fost prăpăd din cauza reacției în lanț. S-a scris însă foarte clar că tocmai în zisa eră de Criză Economică a fost dezastru economic și o scădere a nivelului de trai. Realitatea a fost că după 1926 s-a trecut la asamblarea a 18 crucișătoare grele ce erau dotate cu guri de foc de calibrul 203 mm, arme ce erau distrugătoare pentru orice tip de vapor în afară de marile cuirasate.
Se poate scrie imediat de către un istoric conservator că economia SUA nu putea să fie afectată de ridicarea unei flote de 18 nave. Republica americană avea suprafața echivalentă cu a întregii Europe și povara fiscală era un simplu pai. Problema este că pofta amiralilor era din ce în ce mai mare și au mai fost comandate nouă crucișătoare ușoare și s-a trecut la asamblarea acestora începând din 1934.
Cum erau definite oficial drept nave ușoare, nici acestea nu erau capabile să lovească în plin economia. Marinarii români au visat o astfel de navă militară, dar România Mare n-a dispus de fondurile necesare. Nici chiar aceste unități nu sunt suficiente pentru a întreține marasmul. Erau ușoare, mici și ieftine în raport cu scara la se făceau afacerile în epocă. Realitatea a fost că acestea nu erau ușoare, puterea de foc ridicându-le la nivelul celor grele. Dispuneau de 15 tunuri de calibrul 152 mm și această putere de foc le permitea un duel cu un vapor mai greu. Crucișătorul Kuma dispunea de șapte tunuri de calibrul 140 mm și nici nu erau concentrate în turele. Yubari stătea și mai prost prin cele șase piese de calibrul 140 mm. Armele japoneze nu se puteau compara nici măcar în glumă cu ceea ce montau americanii pe crucișătoarele zise ușoare.
US Navy a primit în plină recesiune o flotă compusă din 27 de crucișătoare grele, ceea ce a implicat un efort bugetar imens. S-a mers tot înainte și alte fonduri au fost înghițite de fortărețele plutitoare. Criza n-ar fi existat dacă marile puteri n-ar fi fost prinse în cursa înarmărilor nelimitate pentru hegemonie militară. S-a ajuns astfel la cheltuieli exagerate și s-a luat de la populație pentru întreținerea muncitorilor din zonele cu șantiere navale importante. Superioritatea navală cu cheltuială se ține și astfel se explică presupusul marasm din lumea afacerilor.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
