Se știe că o altă recesiune a lovit mediul de afaceri începând din SUA și s-a extins la nivel planetar începând din anul 2007. Au fost tăiate salariile și alte avantaje ale angajaților, pensiile au fost afectate, au fost mărite impozitele și statele au avut bugetele afectate, dar au găsit fonduri pentru susținerea băncilor și a firmelor definite drept de importanță strategică. Presa s-a întrecut în descrieri și analize savante pentru a speria mulțimile lipite de ecranele luminoase și colorate. Politicienii au promis că vor face totul pentru relansare economică, dar criza s-a tot menținut până spre 2012 și chiar după.
Interpretarea oficială a devenit obositoare prin repetarea acelorași idei în timp ce situația din mediul de afaceri devenea din ce în ce mai bună și chiar acumulările de capital erau deosebite. Nici România nu putea să scape de fenomenul mondial și cel mai bun exemplu de expansiune economică este oferită de lanțul de magazine Kaufland, firma germană fiind interesată de comerțul și din orașele mici ale statului în care autoritățile au reușit după 1945 să provoace moarte-n masă prin înfometare și apoi au ținut populația cu cartelele-n mâini pe la cozi interminabile. Dacă în 2007 existau 28 de unități de desfacere a mărfurilor de import sau din producția internă, s-a ajuns în 2012 la 81 de magazine risipite întreaga țară. Imperiul comercial și-a dublat numărul de angajați. Expansiunea a continuat în comerțul neglijat de statul totalitar și apoi de birocrații catalogați drept democratici.
Se poate spune că un singur exemplu nu este suficient pentru a demonstra teoria. Industria constructoare de mașini a produs în 2005 aproape 66,5 milioane de automobile, camioane și autobuze la nivel mondial. Au mers afacerile foarte bine, dar se puteau face averi și mai mari. Fabricile au duduit din plin și în anul 2012 au ieșit pe șosele peste 84,1 milioane de mijloace motorizate. Au profitat producătorii, vânzătorii, firmele de asigurări și atelierele de service. A fost o expansiune deosebită și a rețelelor de drumuri și asfaltul a înghițit suprafețe vaste de teren. Motoarele însetate au generat o cerere sporită de petrol și afacerile au înflorit.
Dacă mărfurile și banii au circulat, de ce n-a crescut nivelul de trai în multe state pentru populația de rând? Explicația este simplă. Elitele politice și economice au acumulat bunuri și proprietăți de lux, dar acestea nu aduc o irigare a societății, ci circulă pe anumite trasee ce scapă și organelor fiscale. Firmele au făcut tot ce era posibil să acumuleze primitiv capital și apoi să-l exporte spre paradisuri fiscale. Urmează apoi o trimitere rapidă spre cele mai rentabile investiții și numai profitul contează.
Criza economică a fost pentru popoare și patronii au acaparat mai multe bogății în dauna statelor și a popoarelor. Banii se evaporă, dar nu plouă peste tot.
Sursă imagine: Pixabay
