Primul Rǎzboi Mondial a demonstrat ce potențial distrugǎtor existǎ ȋn armele de ultimǎ generație, folosite ȋn masǎ. Au fost stabilite reguli privind dezarmarea tuturor statelor și au urmat tǎieri masive de tehnicǎ de luptǎ. Totuși, interesele strategice și de afaceri nu se potriveau cu ideea de pace. Politicienii aveau nevoie și de glorie. Noi comenzi generoase au ȋnceput sǎ fie lansate spre marile firme de armament. Bugetele marilor puteri au gǎsit procentele necesare apǎrǎrii naționale. Erau gǎsite diferite formule pentru a ascunde mania pentru putere și vǎrsare de sȃnge. Armamentul de infanterie și artilerie era interesant, dar nu se mai potrivea cu visele de mǎreție la nivel mondial. Ochii au fost puși pe navele de luptǎ, marina fiind o armǎ extrem de costisitoare. SUA avea cel mai mare buget destinat stǎpȃnirii mǎrilor și acesta s-a menținut la valori obișnuite pȃnǎ ȋn 1928. Creșterea rapidǎ a ȋnceput din anul 1929. Un fenomen asemǎnǎtor exista ȋn Marea Britanie, Japonia, Franța, Italia, URSS și Germania. Era firesc din moment ce ȋn șantierele navale existau ȋn curs de montare crucișǎtoare grele deosebit de scumpe. Numai Japonia le avea pe Takao, Atago, Maya și Chokai. Cuirasatele, considerate ȋnvechite, erau modernizate prin schimbarea instrumentelor optice, a armamentului antiaerian și chiar a celui principal, precum și prin remotorizare. Portavioanele primeau noi generații de avioane performante și costisitoare. Erau lansate comenzi de distrugǎtoare, submarine și alte nave mai mici. Se observǎ cǎ aceastǎ cursǎ a ȋnarmǎrilor are ȋnceputul ȋn același an cu Marea Crizǎ Economicǎ și a continuat fǎrǎ sǎ fie afectatǎ prea mult de scǎderea nivelului de trai. Aici se aflǎ cauza fundamentalǎ a recesiunii economice, dublatǎ de o obsesie a afaceriștilor pentru creșterea veniturilor prin orice mijloace. Criza a fost provocatǎ de ambițiile și incompetența elitelor conducǎtoare. N-a fost o defecțiune a sistemului economic mondial.
Sursă imagine: History
