Se tot zice că o recesiune comparabilă cu Marea Criză Economică începută în anul 1929 s-a ivit în 2007 și s-a ajuns la o prăbușire a afacerilor și a încasărilor la bugetele statelor. A fost normal să scadă veniturile populației la nivel planetar și firmele și statele s-au grăbit să lupte cu salariații astfel încât drepturile financiare ale acestora să fie diminuate cât mai mult posibil. Se recomanda din televizoare că orice fel de sacrificii sunt necesare și astfel au crescut impozitele luate poporului în paralel cu subvențiile acordate firmelor definite drept de importanță strategică. Repetarea unor formulări meșteșugite trebuie să ducă repede la concluzia că se ascunde ceva necurat în gândirea politicienilor și presa mondială a jucat rolul de cutie de rezonanță pentru anumite centre de putere.
Crudul adevăr este că elitele vremii n-au avut vreun interes să sporească nivelul de trai al cetățenilor, ci și-au promovat poftele de avere fără vreo limită rațională și acumularea primitivă de capital a devenit un stil de viață. În plus, au pus mare preț pe contractele de armament și bugetele statelor erau epuizate de tot felul de cheltuieli inutile și cât mai costisitoare.
Conducerea de la Moscova a rămas ancorată în trecut și dezvoltarea industriei militare a rămas o prioritate a tuturor celor care treceau prin posturile înalte din ierarhia de stat. Importante erau avioanele de vânătoare de superioritate aeriană și erau cerute aparate de tip Su-35, cele ce erau o varianta superioară a modelului Su-27 Flanker. Au intrat în acțiune în 2007 și se pare că peste 151 de exemplare și-au luat zborul spre unități și destinatari. Fabricile din Rusia duduiau pentru a satisface cererea de piese de înaltă tehnologiei. Cum avionul este o țintă mare și lentă, a fost dezvoltată racheta Iskander cu un preț de cost de 3 milioane de dolari. Oamenii se văitau de lipsuri și urmașul statului comunist le dădea arme în loc de mărfuri. Au avut noroc cu investitorii străini care au urmat magazinele cu de toate.
Nu se poate deregla un sistem economic numai cu câte trei milioane de dolari, dar un distrugător invizibil costa un munte de bani. USS Zumwalt a fost început în 2008 și a fost prețuit la 7,5 miliarde de dolari din cauza costurilor sporite legate de dezvoltare. Astfel de navă greu de detectat poate să fie utilă pentru ocrotirea portavioanelor din noua generație, Gerald R. Ford fiind cotat până la 17,5 miliarde de dolari și a început să fie asamblat în anul 2009. Nu intră în calcule detașamentul de aviație. Japonia, amenințată de China, a construit în perioada 2006 – 2011 două portavioane, Hyuga si Ise, ce pot lansa cel mult 18 aparate fiecare.
Sunt câteva exemple doar despre ceea ce produceau arsenalele din întreaga lume și bugetele statelor au fost dirijate spre distrugere cu o plăcere demnă de o cauză mai bună. Cele mai mari cheltuieli au fost făcute de către SUA și a fost în 2009 un salt de peste 147 miliarde de dolari față de 2006. Rusia, care nu mai avea în spate puterea sclavilor din lagărul socialist, a mai găsit resurse pentru a strânge 17 miliarde de dolari. China a dezlănțuit un dezmăț financiar în Asia și, oficial, a tocat în 2009 mai mult cu 50 de miliarde și tot de bancnote americane.
Acestea sunt sumele declarate și nu se știe câte au fost investite în forțele de ordine și-n serviciile secrete. Se repeta istoria din 1929. Politicienii au fost uniți cu oamenii de afaceri și au făcut totul în vederea acumulării primitive de capital și sumele au fost dirijate spre paradisuri fiscale, cele ce sunt menținute cu orice preț.
Afacerile au înflorit pe planetă, dar banii au fost dirijați spre lorzii capitalului. Polarizarea socială a atins valori greu de imaginat, ceea ce generează tensiuni sociale.
Acumulările de arme au permis ridicarea unor centre de putere din ce în ce mai agresive și se aștepta un moment pentru declanșarea unui conflict de amploare. Baletul diplomatic a amânat ostilitățile până la 24 februarie 2022, dar tot au ieșit la lumină ceea ce au făcut cei de la putere când ziceau că nu sunt bani.
Sursă imagine: Wikimedia Commons