Primul Război Mondial a izbucnit ca o mare surpriză în august 1914 prin faptul că marile puteri europene fuseseră prinse în plasa unor alianţe militare şi astfel declaraţiile de război au apărut în lanţ. Conducătorii din epocă nu s-au aşteptat la o evoluţie astfel de rapidă a evenimentelor şi multe planuri de acţiune au fost simple improvizaţii. Nu degeaba anul 1914 a fost supranumitAnul surprizelor. Conducerea Germaniei a fost pur şi simplu şocată de ceea ce s-a întâmplat, dar a mers înainte cu atitudinea belicoasă.
Berlinul a dezvoltat o flotă militară după planurile amiralului von Tirpitz, dar începerea ostilităţilor a dat peste cap toate calculele şi astfel nu s-a mai putut dezvolta o forţă care să fie un pericol major pe oceanele planetei. Crucişătoarele de bătălie erau acele nave ce dispuneau de o puternică artilerie grea, dar erau concepute să fie rapide şi cu autonomie sporită pentru a acţiona asupra liniilor comerciale ale Antantei şi să lovească navele de orice tip cu proiectile perforante sau explozive. Existau însă numai patru unităţi la începerea ostilităţilor şi industria a reuşit să asambleze în total şapte nave cu caracteristici uimitoare prin tunurile de la bord. Consumul mare de materii prime pe fronturile terestre a dus la scăderea disponibilului de oţeluri speciale pentru marină, cel mai mare client pentru astfel de materiale de calitate superioară.
Germania n-a putut să pună în pericol în mod real comerţul britanic prin nave de suprafaţă. Crucişătorul SMSGoebena ajuns să fie blocat în Turcia încă din 1914 şi astfel se înregistra o scădere de 14% din totalul disponibil. Pierderea lui Lützow în timpul bătăliei Jutlandei din mai-iunie 1916 a mai adus o scădere a potenţialului flotei germane de suprafaţă şi acesta era de numai 71,4%. Era grav că era şi cea mai modernă unitate intrată în dotare şi aptă de luptă.
Bătălia Jutlandei a fost declarată una controversată, germanii pretinzând că au obţinut victoria pentru că au scufundat nave cu un deplasament superior şi datele nu pot fi contestate. Alta era însă problema Reichului. Au constatat că sunt într-o profundă inferioritate în raport cu artileria britanică şi numai lovituri norocoase au reuşit să ducă la scufundarea unor crucişătoare de bătălie inamice. Tot ceea ce exista în dotare era perimat şi abia apariţia în 1917 a navei SMSHindenburga mai îmbunătăţit situaţia. Era însă prea puţin pentru o confruntare decisivă cu Royal Navy şi s-a preferat aşteptarea în porturi până când submarinele ar fi dat o lovitură fatală flotei adverse.
Soarta războiului a depins însă de luptele terestre şi crucişătoarele de luptă s-au predat Antantei. Au fost sabordate de echipaje la Scapa Flow şi au pierit fără glorie. DoarGoebena supravieţuit în cadrul marinei Turciei.
Sursă imagine:Wikimedia Commons