Wehrmachtul și Luftwaffe au obținut succese militare deosebite în primii ani de război și apoi trupele germane au fost dispersate pe vaste suprafețe și angrenate în lupte pe fronturi lungi. În plus, resursele adversarilor sporeau de la o zi la alta prin intrarea în producție a unor noi fabrici ce erau adaptate pentru livrări de armament de mare serie. Forțele germane mai erau măcinate și de fanatismul cu care luptau militarii sovietici, cei ce erau sacrificați în masă de către conducerea comunistă.
Lunga coastă dinspre Atlantic era o adevărată invitație pentru forțele anglo-americane și strategii au plănuit străpungerea dispozitivului defensiv denumit Zidul Atlanticului, cel ce nu putea să fie puternic peste tot. A fost concepută Operațiunea Overlord și Marea Britanie a devenit un fel de imens depozit de armament, amploarea pregătirilor nefiind sesizată de către cercetarea germană cu avioane de recunoaștere.
Operațiunea de debarcare a început în noaptea de 5 spre 6 iunie 1944 prin ridicarea în aer a formațiilor de avioane și de planoare de mare capacitate. Normandia a fost luată apoi cu asalt de către parașutiștii îndelung antrenați și au ajuns celebre Diviziile 82 și 101 aeropurtate ale SUA. Această avangardă a fost urmată de flota de debarcare, cea care i-a șocat pe apărătorii germani prin dimensiuni și prin forța proiectilelor folosite în timpul bombardamentelor pentru deschiderea drumului forțelor de invazie. Cum trupele utilizate în defensivă nu aveau suficient armament și antrenament, rezistența s-a prăbușit repede pe patru plaje, dar cea denumită Omaha a fost umplută cu trupurile militarilor americani ajunși direct în gura mitralierelor germane renumite pentru tirul rapid și precis. Forțele dispuse în prima linie aveau ca arme principale mitraliere de producție germană de tip MG-34 și MG-42 ce erau mari consumatoare de muniție. Tunurile dispuse în fortificații și poziții camuflate au avut la dispoziție proiectile puține și multe tipuri nici nu se mai fabricau. A fost normal ca liniile defensive să cedeze. Aliații au avut și mult noroc în timpul debarcărilor din sectorul Utah. Navele de desant au fost deviate de la locurile indicate și au ajuns să lanseze infanteria în locuri slab apărate și au fost mai puțin de 200 de morți din cei 23.000 de luptători aduși pe continent.
Ceea ce s-a numit D-Day în termenii epocii s-a încheiat cu victoria forțelor venite din aer și de pe mare, pierderile cifrate la 12.000 de morți, răniți și dispăruți fiind considerate de către generali acceptabile în raport cu distrugerea diviziilor germane din zonă și cu formarea unui cap de pod în vederea lansării ofensivei în adâncimea teritoriului inamic. Nu se mai punea problema ca slabele forțe debarcate să fie alungate de pe continent din moment ce erau protejate de aviație și de tunurile grele de pe cuirasate. Militarii germani credeau că aparțin unei rase superioare, dar proiectilele americane i-au convins că ideologiile vând multe teze false și minciuna este principalul instrument de guvernare pe timp de dictatură. Au fost făcute încercări de trimitere a blindatelor către zonele de coastă, dar ofițerii aliați n-au făcut economie de muniție. Se aflau în primele linii observatori de artilerie care dirijau prin radio tirul tunurilor de pe navele aflate în larg. Numai cuirasatul USS Nevada, vapor de luptă avariat la Pearl Harbor în timpul atacului japonez din 7 decembrie 1941, a lovit țintele indicate cu proiectile înalt explozive ce aveau masa de 578 kg. Nu exista blindaj de tanc care să reziste la astfel de lovituri și nici la schijele ce loveau mașinile în pârțile laterale sau în spate. Existau în dotare și obuze de 680,4 kg. Cum aviația sau submarinele n-au intervenit, tanchiștii germani n-au avut vreo șansă să reziste focului inamic bine dirijat. Chiar dacă unii istorici au minimalizat rolul cuirasatelor în război, puternica artilerie de la bord a fost utilă în timpul desfășurării debarcărilor și se putea realiza un bombardament puternic la numai câteva sute de metri în fața primei poziții.
Victoria anglo-americană din 6 iunie 1944 a însemnat o mare realizare pentru locuitorii din spațiul românesc și efectele s-au văzut în timp. Dominația dictaturii comuniste a durat numai până-n 1989, cu emanații și după sângeroasele evenimente din decembrie. Existența lumii occidentale ca model a însemnat o permanentă scurgere de oameni spre vestul Europei și restul populației spera să ajungă să trăiască la standardele vestice și fără să fie torturați de politrucii regimului de dictatură totalitară și egalitaristă. Fără debarcarea din 6 iunie 1944 ar fi existat un imens lagăr comunist, de durată și plin de asasini ce se declarau ocrotitori ai neamurilor și aducători de fericire ideologică.
Înaintarea forțelor americane până-n mijlocul Germaniei naziste a dus la salvarea Occidentului de plaga comunismului și oamenii au fugit permanent spre vest. Din păcate, eforturile militarilor au fost trădate de către politicienii care s-au înțeles cu Stalin și au ordonat retragerea forțelor avansate pentru a lăsa popoare întregi să fie torturate în cadrul experimentului socialist utopic.
Militarii care au luptat acum 80 de ani pe plajele din Normandia au înfrânt diviziile germane, dar au condamnat la înfrângere și dictatura comunistă prin oferirea unui model de libertate. Stalin a fost condamnat să ducă noi politici de înarmare pentru alungarea forțelor americane și Uniunea Sovietică s-a prăbușit sub povara cheltuielilor militare în 1991. Din păcate, au rămas mulți nostalgici ce vor să fie stăpâni de sclavi în numele unei idei.
Sursă imagine: Wikipedia