parlamentul româniei
2

Democrația și alegerile cât mai ciudate

Ionel-Claudiu Dumitrescu | 25 Noiembrie 2024 | Nr. 911

Anul 2024 a fost marcat de multe alegeri în țări importante și votarea s-a făcut în cel mai democratic mod posibil. Există luptă de idei și pluralism politic în vederea extragerii din mijlocul popoarelor a celor mai pricepuți și energici conducători, cei care ar urma să aducă prosperitate și fericire. Presa și analiștii politici se întrec în căutarea celui mai bun candidat pentru funcția supremă în stat. Jocul electoral implică multă energie și finanțe din belșug pentru ca masele de oameni să-și poată da votul în numele dreptului de a alege. Sistemul a fost preluat din lumea antică de către englezi în secolul al XVII-lea și a fost îmbunătățit în timp prin introducerea votului universal pentru ambele sexe. Toate partidele politice se implică în lupta pentru obținerea voturilor prin promisiuni și manipularea informațiilor. Jocul politic este acceptat drept cea mai bună soluție pentru evitarea tensiunilor sociale și pentru împrospătarea periodică a ideilor și a celor ce se află la putere. Sistemul nu este perfect, dar este acceptat drept cea mai bună cale de alegere a elitelor conducătoare.

Sistemul actual de votare din întreaga lume este organizat pe baze complet eronate și modul de aplicare este astfel realizat încât să profite partidele și persoanele cu potențial financiar. Cele mai bune exemple vin din SUA unde sunt două uriașe mașini de propagandă, cele care au în spate oligarhi puternici de felul lui Elon Musk sau Bill Gates.

Gustave Le Bon a fost un renumit psiholog francez care a publicat lucrările clasice denumite Psihologia mulțimilor (1895) și Psihologie politică și apărare socială (1910). Au ajuns volume clasice prin ideile exprimate și explicarea științifică, au fost citite de mulți conducători și nu s-a întâmplat ceva pozitiv. A rămas un sistem care are în centrul atenției voința maselor. Nu contează dacă s-a spus că acestea nu gândesc și acționează impulsiv. Preferă să aleagă pe acei candidați care dau dovadă de forță și hotărâre. Masele adoră puterea și vor să aibă numai creierul conducătorului. Mulțimile sunt iraționale și violențe atunci când autoritățile dau semne de slăbiciune.

Alegerile democratice duc la promovarea unor candidați cât mai ciudați pe două căi. Unii sunt aleși pentru că au fost vizibili în timpul campaniei electorale și au sucit mințile votanților, ceilalți fiind în umbră promovează prin numărul de voturi obținute de partid, dar apoi se cred personalități. Parlamentele și guvernele sunt apoi pline de cei ce dau impresia că au gândire rațională. Cele mai bune exemple, pentru a nu se spune că se face politică, vin din Franța interbelică și s-a verificat perfect teoria scrisă de Gustave Le Bon, decedat în decembrie 1931. Grupările de stânga au avut o gândire pacifistă și de apropiere de lagărul comunist. Franța s-a prăbușit rapid în mai 1940 deoarece inamicul nazisto-comunist a primit informații exacte despre dispozitivul apărătorilor și chiar au fost realizate sabotaje în domeniul armamentului greu. Armata franceză a fost subminată, dar autorii de cărți și articole au mințit și au dat vina pe Linia Maginot.

Alegerile nu aduc în fruntea statelor oameni de valoare și care să dorească fericirea și prosperitatea oamenilor. Se afirmă îndeosebi cei dornici să aibă o carieră în cele mai înalte posturi și pofta de putere provoacă o permanentă confruntare în vederea menținerii sau avansării în funcții. Principiul lui Machiavelli despre scuzarea mijloacelor este perfect valabil în politica modernă și contemporană. Iluziile de dragoste pentru popor și de muncă pentru mase și țară sunt cultivate cu insistență în vederea realizării unei stări de dependență.

Sistemul politic contemporan, cel care pornește din voința mulțimilor denumite popoare, este greșit, dar este promovat de politicieni și jurnaliști ce se declară cu hotărâre ocrotitori ai maselor populare, dar, în realitate, se simt puternici și au parte de publicitate și de slavă. Clasa politică ar putea să fie altfel instruită și aleasă. Acum pot câștiga toți cei care au obsesia să ajungă în funcții înalte și cele mai bune exemple sunt cele ale președinților americani Donald Trump și Joe Biden. Actualul președinte Biden este de peste cinci decenii în ierarhia SUA, ceea ce împiedică avansarea vreunui om capabil care nu face parte din sistemul în care contează mult relațiile personale. Donald Trump a devenit obsedat de putere și se consideră deținătorul unor capacități supranaturale.

Actualele alegeri din lume au la bază ura împotriva celorlalți și nu s-a schimbat ceva de la publicarea cărților lui Le Bon. Rațiunea joacă un rol limitat în politică. Legile psihologului francez nu pot fi încălcate.

Sursă imagine: Pexels