Regimul roșu a fost impus cu ajutorul tancurilor sovietice la 6 martie 1945 și apoi a început un uriaș experiment politic făcut după mintea lui Stalin și în conformitate cu indicațiile poliției politice din 2 iunie 1947. S-a trecut la epurarea întregii societăți și ofițerii capabili din armată au fost înlocuiți cu cei care aveau origine socială sănătoasă sau care trădaseră patria liberă.
N-a mai existat o armată a poporului român, ci un organism conceput și dotat pentru realizarea revoluției mondiale. Românii trebuiau să fie carnea de tun în marele război cu lumea capitalistă și ofițerii ar fi urmat să fie instrumentele politice necesare pentru mânarea în luptă fără milă a bărbaților tineri și maturi. Oare de ce niște oameni cât de cât instruiți după standarde comuniste ar fi fost atât de obsedați să facă rău?
Un document descoperit în arhive de către cercetătorii Gavriil Preda și Petre Opriș vine să facă lumină în acest aspect al mentalității liderilor militari. Organizația Tratatului de la Varșovia a plănuit în 1962 o mare aplicație în spațiul românesc și gazdele au vrut să demonstreze că sunt primitoare și că se trăiește foarte bine sub autoritățile de ocupație politică. Meniul din 16 octombrie 1962 demonstrează clar pentru ce erau în stare să facă orice generalii comuniști. Masa de seară începea cu țuică, vermut și vin alb pentru ca aperitivul format din măruntaie la grătar, cașcaval, șvaițer, somn și morun să fie mai ușor de digerat. Kebabul de berbec și puiul la frigare erau însoțite de vin negru de Murfatlar la discreție. Se subînțelege că erau și orez, cartofi pai, gogoșari și castraveți murați pe post de garnitură. Urma un desert fastuos din clătite cu dulceață, totul stropit din plin de vin dulce de Murfatlar. Erau și platouri pline cu fructe.
Discuțiile savante pe probleme de tactică și strategie urmau să fie dezbătute după masă, oaspeții având la discreție coniac, cafea, țigări, alune și migdale.
A fost un festin pantagruelic și era absolut normal ca generalii din blocul socialist să fie plini de osânză, departe de imaginea unui militar pasionat de luptă. Felurile de mâncare amintite în meniu nu erau disponibile pentru locuitorii obișnuiți ai patriei populare și în toată perioada de guvernare comunistă au fost probleme în ceea ce privește aprovizionarea cu banala pâine a populației. Nici în armată nu era mai bine și s-a propus cândva înlocuirea pâinii cu mămăligă, grâul urmând să fie trimis la export. Produsul alimentar din porumb era teoretic pe gustul ostașilor de la țară, dar nu era suficient de sățios și nici nu se putea păstra vreme îndelungată.
Autoritățile comuniste au menținut intenționat un nivel de trai scăzut, produsele bune ale agriculturii fiind folosite pentru obținerea de utilaje industriale și armament. Bunătăți erau păstrate și pentru cei ce formau zisa elită conducătoare ce urma să ducă țara spre un viitor luminos, spre comunism.
Realitatea crudă a fost că o grupare de îmbuibați a tocat resursele țării pentru propriile plăceri în timp ce puneau în practică tot felul de fantezii ideologice. Iluziile s-au destrămat precum fumul în momentul în care teroarea a slăbit în timpul lui Mihail Gorbaciov, lider care n-a înțeles ceva din funcționarea sistemului organizat de Stalin.
Sursă imagine: Mizeria Istoriei