Societatea românească dezvoltată după evenimentele din decembrie 1989 a făcut și face totul pentru subminarea învățământului de calitate pe meleagurile carpatine, chiar dacă oficial se zice că se luptă pentru înaintarea spre progres intelectual.
Toate guvernările începând din 1989 au acordat cât mai puține fonduri pentru sistemul de învățământ. Nu era ceva nou, autoritățile comuniste acordând învățământului, artei, sănătății și culturii numai 3,3% din investițiile făcute în perioada 1966 - 1983. Se dorește un învățământ pentru persoane cât mai mediocre și care să fie lipsite de caracter, să practice din plin delațiunea împotriva colegilor și nici cadrele didactice nu scapă de invențiile celor ce vor să termine cursurile într-o școală după bunul plac.
Umilirea profesorilor se face prin toate mijloacele de care dispune un stat cu rămășițe totalitare. Sunt supuși în fiecare an testărilor psihologice, dar celelalte părți implicate în procesul educativ se bucură de imunitate. S-a hotărât prin lege că profesorii trebuie să fie controlați pentru a nu face parte din categoria prădătorilor sexuali, adică o întreagă categorie profesională este transformată în suspecți, în dușmani ai poporului. Parlamentul, fiind o instituție colectivă, are o imaginație deosebită.
Politica autorităților de încurajare a ideii că elevul este mai presus de lege a dus la dezvoltarea unor grupări de revoltați ce fac legea după cum doresc prin clase. Prezența la ore a devenit facultativă și nu se mai întâmplă ceva dacă sunt puse zeci de absențe unui elev. Statul român este absolut represiv împotriva cadrelor didactice și se preferă tăcerea din moment ce întregul aparat de stat este împotriva profesorilor. Oare cât timp această dictatură mai este păstrată în școala românească? Cât timp presa mai adoră să terorizeze profesorii? Punerea minorilor peste lege o să asigure o gândire agresivă în viitorul apropiat și mai îndepărtat. Unele manifestări sunt prezente deja, dar se poate și mai mult. Unele idei periculoase sunt inoculate chiar de către cei ce oferă meditații și a apărut credința că școala normală nu mai este utilă, că totul se face în particular. Elevii lipsesc de la ore pentru pregătirea individuală, părinții încurajează fenomenul și apar tot felul de adeverințe de la medici. Ai impresia că țara este plină de bolnavi incurabili, mai ales în cazul celor ce se pregătesc pentru o carieră de polițist.
Progresele din domeniul computerelor au dus la pătrunderea a tot felul de idei în creierul elevilor și s-a ajuns la o libertate în sclavie. Se simt independenți, dar comit erorile înaintașilor sau ale unor grupări din diferite regiuni ale lumii. Telefoanele inteligente afectează în mod deosebit creierul și foarte mulți elevi ajung să fie dependenți de dispozitivele electronice. Sunt educabili ce nu vor să închidă gadget-ul în timpul orei. Trebuie să cedeze profesorul pentru a scăpa de criticile superiorilor. România face însă puțin pentru corectarea acestei situații și astfel tinerele generații dezvoltă o gândire haotică și absolut intolerantă. Dacă se dorește aflarea adevărului, pot fi analizate cu mai multă răbdare lucrările de la examenul de bacalaureat și se va constata că eseul la disciplina Istorie lipsește sau este un amalgam șocant de informații. Fac excepție absolvenții care s-au pregătit serios și au ascultat povețele cadrelor didactice. Fenomenul este foarte grav și este generalizat. Marea problemă a învățământului românesc a fost, este și o să fie lipsa de caracter a celor ce vin în școli obligați și pentru obținerea unei diplome cu care să ocupe un post bun. Sistemul a fost politică de stat începând din 2 iunie 1947 și totul avea la bază indicațiile poliției politice staliniste. Se mai spunea în mod clar să fie eliminați prin orice mijloace profesorii de valoare și să fie înlocuiți cu cei ce sunt pe gustul partidului unic. Diferența este că acum sunt mai multe grupări de interese. Există chiar elevi care au plăcerea să urmărească opiniile prezentate de profesori pentru a practica turnătoria atât de dorită de dictatorii cruzi. Trebuie să se facă mult rău în numele unor principii definite drept pozitive.
Statul, dornic să facă economie la buget, a practicat formarea de clase care ajungeau în comunism chiar la 49 de elevi. Predarea în fața unei mulțimi în stil democratic duce la formarea unor nuclee care deranjează procesul de învățare. Este normal să apară fenomenul de educație după propria plăcere.
Sursă imagine: Facebook - Giurgiu pe surse