România Mare cunoștea ritmuri mari de dezvoltare, dar oamenii epocii aveau impresia că nu se schimbă ceva. Erau alți contemporani care se aflau sub presiunea schimbărilor survenite din cauza trecerii la mecanizare și motorizare. Lemnul începea să fie înlocuit în ritm alert de către metal, piatră și cărămidă, totul în funcție de capitalul proprietarilor. Regiunea Dobrogea a fost supusă unui recensământ amănunțit în anul 1930 și schimbările au fost vizibile în anuarul statistic și pe teren.
Au fost descoperite 12.602 întreprinderi de toate tipurile și acestea erau în proporție de 73,6% întemeiate după 1918. Era o dovadă că se forma o piață nouă și cererea de bunuri și servicii era în creștere. Erau recrutați în firme 31.860 de salariați, străini fiind 1.385. Puterea oamenilor era amplificată de cea a mașinilor și au fost înregistrate 375 de firme cu 16.991 CP.
Industria metalurgică începea să se organizeze și pe malul mării și erau 1.378 de capacități de prelucrare a fierului și acestea ofereau de lucru pentru 3.818 români. Putea să pară puțin, dar acumularea de capital se făcea greu în domeniu și extinderea afacerilor nu se putea realiza de la o zi la alta. Industriile alimentară și textilă erau cele ce asigurau cele mai multe locuri de muncă. O singură firmă a trecut de pragul de 501 salariați și aceea era din domeniul metalurgic (588 de persoane erau încadrate). O altă întreprindere din același sector de activitate a ajuns la cota 403. Erau fabrici și ateliere din toate domeniile înregistrate în statistică, dar numărul de angajați putea să fie mărit deoarece consumul era în creștere.
Era loc de creștere economică și au fost progrese până la nivelul anului 1941, dar apoi a început războiul.
Sursă imagine: Techirghiol.com
