Canalul de televiziune Digi World a difuzat în ziua de 10 iulie 2023 o producție video interesantă prin modul în care erau combinate imagini de epocă, date tehnice și comentariile unor specialiști în istorie militară. Tema Povestiri din război era deosebit de incitantă: Top 10 tancuri care au scris istoria. Învingător a ieșit renumitul T-34, prezentat ca fiind dotat numai cu tun de calibrul 85 mm. Se știe că au fost folosite și guri de foc de 57 și 76,2 mm, dar mașinile inamicului au impus generalizarea pieselor antiaeriene grele în turela luată de la KV-1. Nu s-a discutat despre modelele specializate cu diferite tipuri de armament.
Problema documentarului este că s-a sărit peste mașina care stă la baza întregii faune blindate din lumea contemporană. Era o jucărie din metal în raport cu giganții epocii, era concepută de francezi și a fost folosită și copiată în toate modurile posibile în război și apoi în perioada zisă acum interbelică. Nu avea un nume sonor precum Tiger și a fost uitat de istoricii ce adoră poveștile sângeroase din Al Doilea Război Mondial. Chiar dacă era mic și neînsemnat, a fost produs în serie, a fost un coșmar pentru infanteristul german ce nu avea mijloace eficiente pentru combatere și a contribuit în mod decisiv la victoria Aliaților în Primul Război Mondial.
Dacă blindatele britanice erau asemănătoare cu imense cuirasate terestre ce puteau să tragă cu multe arme în toate direcții, firma Renault a plecat de la alt concept: simplitatea. Renault F.T. 17 putea să meargă pe câmpul de luptă doar cu 8 km pe oră și era capabil să treacă peste tranșee late de 2,1 m, o coadă de sprijin permițând forțarea șanțurilor sau a gropilor de obuze. Masa era de numai 6,5 tone, dar marele progres adus de firma franceză era turela ce se putea roti la 360 de grade. Erau montate un tun ușor de calibrul 37 mm, proiectilele având efectul unei grenade, sau o mitralieră ușoară cu o rezervă de 4.800 de cartușe, dovadă că statul este generos când vine vorba de oferirea de mijloace de ucis. Nu era nevoie de mai mult pentru că erau concepute să acționeze în formație și astfel echipajele se acopereau reciproc cu foc.
A fost tancul Victoriei din 1918 și a fost copiat masiv în SUA, Uniunea Sovietică și Italia. Stalin a avut propria variantă îmbunătățită sub denumirea de MS-1 sau T-18. Cum era un om serios când era vorba de arme, 961 de exemplare au ieșit pe porțile fabricilor.
Chiar dacă era depășit în 1939, micul tanc francez a participat la lupte și a îndeplinit rol de punct mobil de foc pentru apărarea unor obiective importante sau pentru menținerea ordinii în teritoriile controlate de un anumit centru de putere. Mai importantă a fost moștenirea tehnică, toate tancurile având turela ce se poate manevra circular, camera conducătorului în față, camera de luptă la mijloc și grupul energetic în spate. Au fost încercate și alte soluții, dar silueta clasică a rămas în timp ce au fost amplificate toate caracteristicile pentru obținerea unui randament superior în luptă.
Autorii de documentare au obiceiul să omită esențialul.
Sursă imagine: Picryl